Parlamentul irakian a votat noul președinte al țării. Alegerea făcută de Parlamentul irakian are loc în contextul în care țara se confruntă cu consecințele războiului dintre SUA și Israel asupra Iranului. Irakul a fost prins în mijlocul conflictului, milițiile susținute de Iran lansând atacuri asupra bazelor și facilităților diplomatice americane, precum și asupra infrastructurii energetice critice, potrivit AP.
Între timp, SUA și Israelul au efectuat atacuri aeriene care vizau milițiile, unele dintre ele ucigând membri ai armatei irakiene.
Războiul și închiderea Strâmtorii Ormuz de către Iran au oprit în mare măsură exporturile de petrol de care depinde economia Irakului.
CITESTE SI: Rețea de trafic de minori și droguri destructurată – victimele erau manipulate cu cadouri și droguri!”
Amidi, membru al biroului politic al partidului Uniunii Patriotice din Kurdistan.
Prin convenție, președintele Irakului este întotdeauna kurd, în timp ce prim-ministrul mai puternic este șiit, iar președintele parlamentului este sunnit.
Votul pentru alegerea președintelui a avut loc la mai mult de două luni după termenul constituțional, care prevede că președintele trebuie ales în termen de 30 de zile de la prima sesiune a unui parlament nou ales.
Fost consilier al unor președinți irakieni
Amidi, un inginer născut în provincia Dohuk din nordul Irakului, a fost anterior consilier al altor doi președinți, Jalal Talabani și Fouad Massoum.
Niciun candidat nu a obținut majoritatea necesară de două treimi în primul tur de scrutin de sâmbătă, deși Amidi a fost mult înaintea celorlalți 15 candidați, obținând 208 voturi în primul tur, în timp ce al doilea candidat – Muthanna Amin Nader, un parlamentar din blocul Uniunii Islamice din Kurdistan – a primit 17 voturi. Drept urmare, parlamentul a trecut la un al doilea tur, unde câștigătorul este determinat printr-o simplă pluralitate de voturi.
Amidi a obținut 227 de voturi în al doilea tur, în timp ce Nader a primit 15 voturi.
Conform constituției irakiene, președintele are la dispoziție 15 zile pentru a-l însărcina pe candidatul nominalizat al celui mai mare bloc parlamentar cu formarea unui guvern și preluarea funcției de prim-ministru.
