Pasajul Socola rămâne simbolul perfect al unei infrastructuri în care se promite mult, se anunță des, dar se livrează greu, fragmentat și cu întârzieri greu de ignorat.
Este locul în care fiecare zi începe și se termină cu aceeași scenă: coloane de mașini întinse pe zeci și sute de metri, claxoane, nervi, timp pierdut și senzația apăsătoare că orașul a rămas captiv într-un nod rutier care refuză să se dezlege.
Milioanele există. Șantierul, încă nu!
Pe hârtie, totul pare clar, chiar impresionant: peste 37 de milioane de lei au fost alocați prin Programul Național de Investiții „Anghel Saligny” pentru modernizarea Pasajului Socola – una dintre cele mai importante artere de legătură din municipiul Iași. Contează mai puțin că, între timp, cofinanțarea UAT Iași a ajuns de la 14,5 milioane lei, în 2023, la 26,64 milioane de lei în acest an. Contează proiectul.
Un proiect despre care s-a vorbit mult, s-a scris mult, s-a promis mult. Și totuși, în teren, realitatea este mult mai tăcută decât cifrele.
De la semnarea contractului de finanțare în 2023 și atribuirea lucrărilor către Conest SA, progresul efectiv pare blocat într-o lentoare care ridică întrebări tot mai apăsătoare.
Suma decontată până acum este de aproximativ 330.000 de lei. Adică mai puțin de 1% din valoarea totală! O cifră care, spusă altfel, înseamnă aproape stagnare.
Un proiect împotmolit între infrastructură și birocrație
Oficial, explicațiile există: proiectul a fost întârziat de necesitatea construirii unei rute alternative de trafic peste zona liniilor de cale ferată. Calea de acces pe lângă pasaj, accesibilă doar autovehiculelor cu masa sub 7,5 tone și gabarit de cel mult 3,8 metri înălțime, urmează să fie construită în decurs de patru luni.Un detaliu tehnic care, în practică, a devenit un nou șantier în sine, cu proceduri separate, licitații reluate și termene decupate din calendarul deja fragil al investiției.
Tot Conest SA a câștigat și acest contract, în valoare de 8,63 milioane de lei, pentru realizarea drumului provizoriu ce ar urma să permită închiderea și modernizarea pasajului propriu-zis.
Durata estimată: patru luni. După care, în teorie, ar urma adevăratul șantier. În practică însă, Iașul a învățat deja că între „ar urma” și „s-a terminat” poate exista un interval mult mai lung decât lasă impresia documentele oficiale.
Planuri mari, realități grele
Proiectul de modernizare promite o schimbare radicală: cinci benzi de circulație, reorganizarea completă a fluxurilor rutiere, îngustarea trotuarelor și chiar transformarea unei porțiuni într-o pistă pentru biciclete.
Pe hârtie, totul sună ca o reconstrucție modernă, adaptată unui oraș european. În realitate însă, până la aceste imagini de viitor, există un prezent mult mai dur: șantiere întârziate, proceduri greoaie și un orizont de finalizare împins tot mai departe.
Pentru oamenii care trec zilnic prin zonă, explicațiile tehnice au devenit secundare. Nu mai contează atât de mult cine răspunde, cine coordonează sau cine aprobă. Contează doar realitatea imediată, iar aceasta reprezintă timp pierdut în traffic, ambuteiaje recurente, poluare accentuată, stres zilnic, infrastructură care nu mai face față orașului.
Fiecare zi de întârziere se traduce în ore cumulate de viață pierdută în coloană.
Un proiect care testează limitele administrației
În ultimii ani, Iașul a devenit scena unor proiecte de infrastructură anunțate cu ambiție, dar derulate cu dificultăți repetate: contestații, întârzieri, lipsă de avize, blocaje administrative sau execuții fragmentate.
Pasajul Socola riscă să devină încă un exemplu emblematic al acestei rupturi dintre intenție și realizare.
Ministerul spune că finanțarea este asigurată, cadrul legal este stabil, iar responsabilitatea revine autorităților locale și constructorilor. Totodată, termenul de implementare poate ajunge până la cinci ani, cu posibilitate de extindere.
O perspectivă care, pentru un oraș sufocat de trafic, sună mai degrabă ca o prelungire a așteptării decât ca o soluție rapidă.
Urmareste articolele Alo Romania si pe pagina noastra de Facebook!
