Coadă de 1,5 kilometri la pelerinajul de la Iași. Sculptura „Rugăciunea” de Constantin Brâncuși a fost expusă în apropierea Sfintei Cuvioase Parascheva, la Muzeul Metropolitan
De la începutul pelerinajului peste 35.000 de pelerini s-au închinat la racla Sf. Parascheva depusă în curtea Catedralei Mitropolitane Iași. La rând așteaptă alte 6000 de persoane, coada întinzându-se pe o distanță de 1,5 kilometri.
Din păcate au fost înregistrate și destule cazuri medicale. 154 de pelerini au avut nevoie de sprijinul echipajelor medicale aflate la fața locului iar în cazul a 10 persoane au fost nevoie de investigații amănunțite, acestea fiind transferate la Spitalul Sf. Spiridon Iași.
Organizatorii se așteaptă la un număr important de oameni pentru ziua de mâine, când se anunță vreme frumoasă. În aceste condiții, jandarmii Grupării Mobile Bacău vor fi sprijiniți de colegii lor din Brașov și de elevi ai Școlii Militare de Subofițeri din Fălticeni.
Pelerinii vor avea ocazia să vadă de astăzi și sculptura „Rugăciunea”, semnată de Constantin Brâncuși. Aceasta a fost depusă la Muzeul Mitropolitan și este prima oară când părăsește Muzeul Național de Artă al României.
Sculptura s-a născut dintr-o poveste de iubire și durere petrecută la începutul secolului al XX-lea. După moartea prematură a soțului, Eliza Stănescu i-a încredințat lui Constantin Brâncuși realizarea unui monument funerar.
Artistul a imaginat o femeie îngenuncheată, copleșită de suferință, dar adunată într-o tăcere care se deschide spre rugăciune. Realizată în anii 1907-1908, lucrarea marchează un moment important în desprinderea lui Brâncuși de reprezentarea clasică și în căutarea esenței lucrurilor.
Rugăciunea nu este o icoană și nici un obiect de cult, dar poate deveni pentru privitor o chemare la reculegere. Trupul îngenuncheat vorbește despre durere, iubire, smerenie și nădejde. În fața acestei opere, pelerinul poate recunoaște ceva din propriul său drum: osteneala călătoriei, povara purtată în taină, dorul după cei dragi și așteptarea ajutorului lui Dumnezeu.
Expusă în apropierea Sfintei Cuvioase Parascheva, cea care și-a prefăcut întreaga viață în rugăciune și dăruire, sculptura lui Brâncuși dobândește o rezonanță aparte. Ea ne amintește că rugăciunea începe uneori acolo unde cuvintele se sfârșesc și ne îndeamnă să trecem de la privire la reculegere, de la frumusețea formei la frumusețea inimii.
