Locuitorii județului Iași plătesc printre cele mai mari tarife la apă și canalizare din România, aproape dublu față de bucureșteni. Situația nu este singulară: aceeași povară o duc și cetățenii din Neamț, Vaslui sau Galați, zone cu venituri mici și șomaj ridicat. Paradoxul: cei mai săraci suportă cele mai mari costuri pentru o resursă vitală.
Potrivit datelor oficiale publicate de ANRSC pentru septembrie 2025, ieșenii racordați la compania regională Apavital achită 18,24 lei/metru cub de apă și canalizare, fără TVA. Tariful se împarte între 9,26 lei pentru apă și 8,98 lei pentru canalizare.
Astfel, Iașul ocupă locul trei în clasamentul național al celor mai mari tarife, după Neamț (18,6 lei/mc) și Prahova (18,51 lei/mc).
Pentru o familie ieșeană cu un consum lunar de 10 mc, factura sare de 182 de lei, fără TVA, la care se adaugă impozitele și taxele, depășind cu ușurință pragul de 200 de lei.
La polul opus, în București, racordații la Apa Nova achită 9,91 lei/metru cub, adică de două ori mai puțin decât ieșenii. În Ploiești, locuitorii plătesc chiar și 6,88 lei/metru cub, cel mai mic tarif din țară.
În mod paradoxal, zonele bogate, cu salarii mari și nivel de trai ridicat, plătesc apă ieftină, în timp ce județele cu venituri reduse suportă facturi aproape duble.
De ce plătesc ieșenii atât de mult?
Explicațiile sunt multiple și țin, în primul rand, de numărul mare de investiții pe fonduri europene – Apavital a contractat proiecte de sute de milioane de euro pentru extinderea rețelelor în zonele rurale. Costurile de cofinanțare și întreținere se reflectă în tarife. Apoi, este vorba de rata scăzută de conectare – în multe comune din județ, rețeaua de apă și canalizare abia se construiește, ceea ce înseamnă că infrastructura este întreținută de un număr limitat de abonați. În plus, intervine structura tarifară impusă de reglementări – ANRSC aprobă tarifele propuse de operatori, dar nu există un mecanism național de echilibrare între județe.
Pentru o familie din mediul rural ieșean, unde venitul lunar abia depășește 2.500–3.000 de lei, factura de 200 de lei pentru apă și canalizare înseamnă aproape 10% din venituri. În schimb, o familie din București, cu venituri duble sau triple, cheltuie la jumătate pentru aceeași resursă.
„Este un paradox care lovește direct în cei mai vulnerabili. La țară, oamenii plătesc apă mai scumpă decât chiria la un apartament mic din oraș. Și asta în condițiile în care veniturile lor sunt de două-trei ori mai mici”, spune un reprezentant al unei asociații civice ieșene.
Specialiștii atrag atenția că problema nu ține doar de eficiența companiilor de apă, ci și de lipsa unui mecanism național de solidaritate. În multe țări europene, tarifele sunt uniformizate sau subvenționate pentru a evita discrepanțe majore între regiuni.
În județele Moldovei, unde veniturile sunt printre cele mai mici din țară, apa a devenit un lux de zi cu zi. Ieșenii plătesc printre cele mai mari facturi din România, în timp ce bucureștenii și ploieștenii beneficiază de tarife chiar și de trei ori mai mici. Fără o intervenție legislativă sau un mecanism de compensare, discrepanțele se vor adânci, iar povara va rămâne pe umerii celor mai vulnerabili.
Topul paradoxurilor
Neamț – 18,6 lei/mc → cel mai mare tarif din țară.
Iași – 18,24 lei/mc → locul trei, în topul scumpirilor.
Vaslui – 18,08 lei/mc → printre județele cu cei mai mulți beneficiari de ajutor social.
Galați – 18,03 lei/mc → zonă industrială aflată în declin.
București – 9,91 lei/mc → capitala cu cele mai mari salarii și costuri de trai mai mici la utilități.
Ploiești – 6,88 lei/mc → recordul național al ieftinirii.
