Trump și pariul pe dominația energetică a SUA. Iranul are o mare capacitate de a destabiliza piața mondială a petrolului.
Una dintre presupunerile care stau la baza războiului împotriva Iranului lansat de Donald Trump în această dimineață este că impactul asupra prețurilor petrolului este controlabil. Administrația americană este convinsă de acest lucru, iar evaluarea sa stă la baza acțiunii sale împotriva regimului de la Teheran, care este responsabil în prezent pentru producerea a aproximativ 5% din rezerva mondială de țiței.
Casa Albă consideră că, poate evita un nou șoc petrolier și, odată cu acesta, un val de inflație care ar lovi economiile Statelor Unite și ale Europei.
Motivele optimismului lui Trump au devenit clare în ultimele luni. Statele Unite consideră că, au atins un grad bun de dominație energetică, unul dintre obiectivele de lungă durată ale președintelui. Astăzi, producția americană de țiței este cea mai mare din lume, cu aproximativ douăzeci de milioane de barili de țiței pe zi și, prin urmare, o cotă de piață care se apropie de 20%. Arabia Saudită și Rusia, al doilea și al treilea furnizor ca mărime, au în prezent volume puțin peste jumătate din cele ale Statelor Unite.
Alte motive îl determină pe Trump să creadă că poate limita orice reducere a fluxurilor din Golf sau creșteri de prețuri determinate de incertitudine. Nu numai că guvernul său a preluat recent controlul asupra producției Venezuelei, care încă este sub un milion de barili pe zi, dar, mai presus de toate, Trump a constatat că intervențiile sale geopolitice din ultimele luni nu au avut un impact negativ asupra piețelor.
În iunie anul trecut, războiul de douăsprezece zile al Israelului împotriva Iranului, culminat de un bombardament american asupra centralelor nucleare, a dus la o creștere limitată a prețurilor (de la 62 de dolari la 72 de dolari pentru țițeiul Brent), urmată de un declin rapid.
Nici măcar înlăturarea lui Nicolas Maduro, nu a avut niciun impact asupra nivelului prețurilor. Efecte limitate fuseseră deja observate în timpul tuturor celor mai grave perioade de instabilitate din Orientul Mijlociu din ultimii ani: de la atacul Hamas din 7 octombrie 2023, la răspunsul ulterior al Israelului, la atacurile Israelului asupra Hezbollah în Liban și asupra Iranului însuși.
Pe baza cifrelor, americanii se așteaptă să nu mai fie la fel de dependenți de petrolul din Golf ca în anii 1970. Producția lor internă s-a dublat în ultimii ani, ceea ce face Casa Albă mai înclinată să își asume riscuri în Orientul Mijlociu.
În plus, piața este acum mai lichidă, cu o ofertă și o cerere mai echilibrate. Datorită răspândirii mașinilor sale electrice, care vizează reducerea dependenței energetice, China consumă mai puțin petrol în fiecare an: deja cu o jumătate de milion de barili mai puțin în 2025 (la 10,6 milioane) față de 2023. În acest ritm, în doi ani, Republica Populară, în prezent cel mai mare client al Teheranului, ar putea elimina achizițiile de țiței iranian fără consecințe.
Apoi, există depozitele, mai pline decât au fost în ultimii ani. Statele Unite, de exemplu, au rezerve strategice vaste pe care sunt gata să le utilizeze pentru a compensa șocurile. În urmă cu două luni, Agenția Internațională pentru Energie a declarat că stocurile globale de țiței neutilizat sunt la cel mai înalt nivel de la începutul pandemiei și, prin urmare, oferă un tampon valoros.
Acesta este și motivul pentru care prețul barilului a crescut în ultimele zile, pe măsură ce vânturile de război se intensifică, dar la 72 de dolari pe baril de țiței Brent, este abia la nivelurile de acum un an. Aceste considerații, însă, ar putea alimenta un exces de încredere. Iranul continuă să aibă potențialul de a destabiliza piața mondială a petrolului. Iar regimul ayatollahilor ar putea fi dispus să facă acest lucru dacă își vede supraviețuirea în pericol, așa cum se întâmplă acum.
În primul rând, Iranul ar putea încerca să impună o blocadă asupra Strâmtorii Hormuz, care transportă aproximativ 20% din exporturile globale: petroliere din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Irak, Bahrain, precum și din Iranul însuși. Blocada s-ar putea să nu dureze, dar riscă să extindă conflictul în alte țări, făcându-l mai prelungit și mai costisitor.
Acest lucru este cu atât mai adevărat în această eră de tensiuni crescânde între Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. În plus, producția Teheranului a crescut semnificativ în ultimii ani, de la mai puțin de patru milioane la 5,5 milioane de barili.
CITESTE SI: Ungaria și Slovacia solicită Croației să permită transportul de petrol din Rusia ocolind Ucraina
Iar impactul ar putea fi grav dacă țara intră în haos sau dacă lucrătorii din domeniul petrolier, așa cum s-a întâmplat în trecut, intră în grevă. Mai mult, Teheranul este capabil să afecteze direct atât câmpurile petroliere, cât și aprovizionarea cu petrol a Arabiei Saudite, așa cum a făcut-o în ultimii ani.
Dacă războiul lansat de Trump în această dimineață se prelungește, președintele va trebui să-i reconsidere impactul economic. Experiențele sale din ultimul an îi alimentează încrederea: în curând va deveni clar dacă este vorba doar de orbire.
Între timp, unii răsuflă ușurați: recenta scădere a prețurilor, combinată cu sancțiunile, adusese veniturile din petrol ale Moscovei sub pragul care ar fi obligat Kremlinul să reducă cheltuielile publice. Sustenabilitatea financiară a agresiunii împotriva Ucrainei era din ce în ce mai pusă la îndoială. Dar atacul lui Trump asupra Iranului, ca efect colateral, restabilește resursele economice războiului lui Vladimir Putin.
Urmareste articolele Alo Romania si pe pagina noastra de Facebook!
