O motocicletă din 1936, o locomotivă în acte și 86 de „Ferrari” care nu sunt ce par. Nu e o glumă, ci realitatea desprinsă din cele peste 411.000 de vehicule menționate în declarațiile de avere depuse în 2025, analizate cu un sistem big data de Agenția Națională de Integritate (ANI). Dincolo de folclorul auto, raportul ridică și întrebări serioase despre transparență, donații strategice și colecții care sfidează logica bugetară.
411.302 vehicule înregistrate în administrație
Potrivit ANI, administrația publică românească deține oficial 411.302 vehicule, cu o vârstă medie de 14 ani. Acestea includ autoturisme, motociclete, ATV-uri, tractoare, dar și un element cel puțin bizar: o locomotivă. Topul preferințelor? Volkswagen, Dacia, Skoda, Opel și Ford – toate cu ani grei în bord și în buget. Analiza, generată automat din mii de declarații completate digital, arată nu doar starea generală a parcului auto de stat, ci și lipsa unui reînnoiri strategice. Într-o epocă în care UE împinge tranziția verde, administrația românească pare blocată în epoca „dieselului cu geamuri manuale”.
Bijuterii mecanice și picanterii de muzeu
Dincolo de statistici, ANI a descoperit un adevărat tezaur motorizat ascuns în birocrație: de la un Fiat Balila 1928 și un Ford A 1929, până la motociclete de epocă precum Gnome Rhone 1936 – model inspirat din tehnologia aeronautică.
Surpriza? Printre declarații s-au strecurat 86 de vehicule Ferrari și Lamborghini – care, în realitate, nu sunt bolizi de lux, ci… tractoare agricole. Mai mult, apar mărci legendare precum JAWA, SIMSON și Wartburg, semn că nostalgia tehnică nu e moartă, ci doar recondiționată.
Donații cu suspiciuni. 800 de mașini „primite” gratis
O altă zonă sensibilă: aproximativ 800 de vehicule au fost înregistrate ca donații. Dintre acestea, 27 au o vechime mai mică de 3 ani – un detaliu care, în limbaj administrativ, se traduce prin potențiale artificii fiscale sau încercări de a disimula adevărata sursă a bunurilor.
Într-o declarație fermă, ANI afirmă că, deși aceste povești auto pot părea savuroase, ele ascund o muncă laborioasă de curățare, sortare și analiză semantică. Softurile detectează, dar oamenii confirmă: inspectorii sunt cei care stabilesc dacă în spatele unui Plymouth 1939 se află o moștenire de familie sau o minciună bine mascată.
Transparență cu iz de paradă
Raportul ANI nu este doar un inventar de vehicule – este un tablou al integrității, în care fiecare mașină, donație sau omisiune poate deveni indiciu într-o anchetă mai amplă. Deși în aparență „banale”, aceste date servesc ca barometru al onestității în sistemul public. „Declarațiile de avere pot părea plictisitoare, dar nu și când le citești cu ochii unui server și mintea unui analist”, avertizează ANI.
În spatele tractoarelor de lux, al donațiilor-surpriză și al colecțiilor interbelice, se conturează o concluzie dură: adevărata avere a statului nu e mobilitatea declarată, ci transparența garantată – sau lipsa ei.
