Ilie Bolojan: „Recesiunea tehnică temporară face parte din costul anticipat și inevitabil al acestei tranziții!”
Premierul Ilie Bolojan susține că evoluțiile economice din 2024 și 2025 trebuie analizate ca parte a aceluiași proces de ajustare structurală, în care România a început să renunțe la un model de creștere bazat pe deficit bugetar ridicat și consum alimentat din importuri, în favoarea unui model fundamentat pe investiții, productivitate, exporturi și disciplină fiscală. În acest context, creșterea economică de 0,6% în 2025, precum și recesiunea tehnică temporară, sunt prezentate drept efecte anticipate ale unei corecții necesare.
„Recesiunea tehnică temporară face parte din costul anticipat și inevitabil al acestei tranziții, care ne va duce, în final, la o economie solidă, o creștere sănătoasă și prosperitate reală, pe baza a ceea ce producem, nu prin împrumuturi tot mai multe și tot mai scumpe. Pentru a înțelege corect situația economică actuală a României, este important să privim anii 2024 și 2025 ca parte a aceluiași proces”, a precizat premierul Ilie Bolojan.
Potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică, economia României a înregistrat în 2025 o creștere modestă, de aproximativ 0,6%, după un an 2024 caracterizat prin dezechilibre semnificative. În 2024, deficitul bugetar s-a situat la aproape 8–9% din PIB, iar deficitul de cont curent a atins 8,2% din PIB. În mod obișnuit, un asemenea impuls fiscal ar fi trebuit să conducă la o accelerare consistentă a creșterii economice. Cu toate acestea, avansul real al PIB a fost sub 1%, iar în prima parte a anului s-a consemnat chiar recesiune tehnică, cu două trimestre consecutive de contracție de -0,4%.
Explicația avansată de premier este că o parte considerabilă a cheltuielilor publice din 2024 a fost direcționată către consum curent, cheltuieli rigide și măsuri de compensare a presiunilor sociale și inflaționiste, nu către investiții generatoare de valoare adăugată.
În paralel, cererea internă a fost satisfăcută într-o proporție ridicată din importuri, ceea ce a amplificat dezechilibrul extern. Inflația ridicată a erodat o parte importantă din efectele stimulului fiscal, diminuând impactul real asupra economiei productive. În esență, România a cheltuit mult, dar a crescut puțin, acumulând vulnerabilități interne și externe.
Schimbarea de paradigmă a intervenit în vara anului 2025, când Guvernul a demarat un proces de consolidare fiscală estimat la aproximativ 1% din PIB. Ajustarea a presupus costuri sociale și măsuri nepopulare, însă executivul argumentează că aceasta era inevitabilă pentru restabilirea echilibrelor macroeconomice. În mod teoretic, o asemenea corecție ar fi trebuit să determine o încetinire accentuată a activității economice. Totuși, creșterea economică a rămas în jur de 0,6%, nivel comparabil cu cel din anul precedent, în pofida reducerii stimulului bugetar.
Guvernul interpretează această evoluție ca pe un indiciu că problema fundamentală nu a fost volumul resurselor financiare mobilizate de stat, ci alocarea lor. În 2024, un deficit ridicat nu a generat o creștere robustă, în timp ce în 2025, pe fondul unei discipline fiscale sporite, economia a reușit să mențină un ritm similar de creștere, susținut mai mult de investiții și factori structurali decât de consum alimentat din datorie.
Premierul subliniază că recesiunea tehnică temporară reprezintă un cost anticipat al tranziției către un model economic mai sustenabil. Consolidarea fiscală nu este prezentată ca un obiectiv în sine, ci ca o condiție pentru stabilitate macroeconomică, credibilitate externă și reducerea costurilor de finanțare. În această logică, România nu traversează o criză sistemică, ci o perioadă de ajustare necesară pentru a construi o economie mai competitivă, mai puțin dependentă de împrumuturi și mai orientată către producție internă și exporturi.
Evoluția următoarelor trimestre va fi esențială pentru a valida această strategie. Dacă investițiile și productivitatea vor compensa pe termen mediu efectele reducerii deficitului, atunci tranziția către noul model economic ar putea consolida baza unei creșteri mai solide. În caz contrar, presiunile sociale și încetinirea activității economice ar putea pune la încercare sustenabilitatea politică și economică a programului de ajustare.
