În Iași se lucrează mult și nu tocmai corect. Orașul a devenit scena unor șantiere în care improvizația și nepăsarea sunt mai vizibile decât progresul. Bulevardul Poitiers este doar ultimul exemplu al modului în care banul public este cheltuit fără respect pentru lege și fără empatie față de locuitori. Trecerea de pietoni cu rampe construite incorect, lipsa pavajului tactil pentru nevăzători, bordurile care fac imposibil accesul scaunelor rulante, trotuarele reduse la câțiva pași sufocați de stâlpi și indicatoare, precum și pistele de biciclete declarate neconforme, dar care continuă să ocupe spațiul pietonal – toate acestea definesc realitatea de zi cu zi a unei zone prezentate oficial drept „modernizată”.
„Pentru cei mai vulnerabili cetățeni – nevăzători, persoane cu dizabilități, vârstnici sau părinți cu copii mici – aceste lucrări nu înseamnă dezvoltare, ci piedici, pericole și umilință. În loc să faciliteze accesul, spațiul public îi exclude, confirmând că Iașul continuă să se construiască împotriva oamenilor, nu pentru ei”, se arată în apelul APTA.
Membrii organizației au vizitat șantierele Poitiers și Bucium și a transmis Primăriei și proiectanților un raport cu recomandări clare. Cu toate acestea, lucrările au continuat în aceeași manieră, ca și cum problemele semnalate nu ar exista. Administrația invocă garanțiile de execuție, constructorii pasează responsabilitatea proiectanților, iar proiectanții arată înapoi spre primărie. Acest ping-pong al vinei este deja un reflex al ultimilor 15 ani, în care aproape toate marile lucrări de infrastructură au ignorat accesibilitatea și au încălcat flagrant normative obligatorii.
Realitatea este simplă: în caietele de sarcini nu sunt incluse cu rigurozitate normativele, recepțiile de lucrări nu sunt făcute cu exigență, iar arhitecții și proiectanții tratează accesibilitatea ca pe un detaliu opțional, nu ca pe o obligație. Facultățile de profil continuă să formeze profesioniști care intră pe piața muncii fără a înțelege responsabilitatea civică a meseriei lor.
Normativele și STAS-urile privind accesibilitatea nu sunt opțiuni, ci legi clare. Faptul că, în 2025, Iașul are trotuare impracticabile, rampe inutile și piste de biciclete desenate prost arată nu doar o lipsă de viziune, ci și o complicitate colectivă a celor implicați în proiectare, execuție și control.
După cum se vede, Iașul este mutilat de șantiere bifate la final de proiect, dar ratate la nivel de calitate și funcționalitate. Apelul este limpede: „opriți dezastrul lucrărilor făcute în bătaie de joc și construiți un oraș care să fie cu adevărat al oamenilor, nu împotriva lor”.