Coiful de la Coțofănești și cele două brățări dacice pot fi admirate începând de mâine la Muzeul Național de Istorie a României

Faima lui se datorează faptului că acesta a fost ilustrat în toate lucrările de înaltă erudiție care tratează nu numai istoria artei și a prelucrării metalelor prețioase, dar și istoria politică sau socială a vechilor populații care au trăit pe teritoriul actual al României. În același timp, coiful de la Coțofenești este prezentat în toate manualele școlare de istorie destinate cursului primar, gimnazial și liceal, precum și în marile tratate de istorie, editate în țară după 1960.

Începând cu anul 1972, coiful de la Coțofenești a fost expus în Tezaurul Istoric al Muzeului Național de Istorie a României fiind admirat de milioane de vizitatori din țară și străinătate. Alături de cele mai valoroase descoperiri arheologice românești, coiful din aur de la Coțofenești a fost prezentat la loc de cinste în mari expoziții organizate în străinătate: Paris, Oxford, Stockholm, Frankfurt am Main, Rotterdam, Florența și Lisabona, ceea ce i-a mărit și mai mult celebritatea.

Momentul descoperirii coifului de la Coțofenești s-a produs înainte de 1927, când piesa a fost cumpărată de Ion Marinescu-Moreanu de la Alexandru Simion. Alexandru Simion și Ion Marinescu-Moreanu se cunoșteau încă din timpul Primului Război Mondial, când serviseră împreună în aceeași unitate militară. Piesa a intrat în circuitul public doi ani mai târziu, în aprilie 1929, când a fost donată Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor, pentru colecția Muzeului Național de Antichități, Ion Marinescu-Moreanu, mare comerciant ploieștean, fiind omul care a jucat un rol esențial în salvarea coifului și transmiterea acestuia către Muzeul Național de Antichități din București.

Locul indicat de săteni lui Marinescu-Moreanu și arheologului bucureștean, ca fiind cel al descoperirii coifului de la Coțofenești, era situat pe teritoriul satului cu acest nume, mai exact pe marginea sud-vestică a culmii dealului Măgura, în apropierea unor râpe și la liziera unei păduri rare, foarte departe de orice curs de apă.

CITESTE SI: Poliția olandeză recuperează Coiful de la Coțofănești furat în urma jafului de la Muzeul Drents

Coiful a fost găsit de un grup de copii care pășteau vitele pe Vârful Fundăturii, în malul unei râpe, după ploaie. Se cunosc numele a trei dintre ei: Traian Simion, Vasile Simion și Ilie Vrăbioru, primii doi fiind chiar fiii lui Alexandru Simion. Una din fotografiile publicate de Ioan Andrieșescu îl prezintă pe Traian Simion, în mijlocul unui grup de săteni care au participat la săpătura de verificare întreprinsă de arheologul bucureștean, în 1929.

Conform tradiției perpetuate până azi printre sătenii din Coțofenești, dar neconfirmate de studiul urmelor păstrate pe coif, în timpul jocului, care s-a încins după descoperirea coifului, copiii au rupt o parte a acestuia (calota) și, cele două părți, sau mai multe, au rămas în posesia membrilor grupului.

Partea cea mai mare a fost luată de Traian Simion, fiind vândută în 1927 de tatăl acestuia lui Ion Marinescu-Moreanu, iar restul a rămas în posesia familiilor unuia sau mai multor copii necunoscuți din satul Coțofenești (posibil la familia lui Ilie Vrăbioru).

Celebrul coif princiar getic din aur de la Coţofeneşti este unul dintre artefactele cele mai spectaculoase, cu o valoare arheologică, istorică şi artistică excepţională, din expoziţia „Tezaurul Istoric” de la Muzeul Național de Istorie a României.

Artefactul este similar coifului getic din aur, care datează din secolul al V-lea a. Chr., descoperit la Cucuteni-Băiceni, judeţul Iaşi, coifurilor din argint parţial aurite din inventarul mormintelor princiare getice de la Agighiol, judeţul Tulcea şi Peretu, judeţul Teleorman expuse la Muzeul Național de Istorie a României sau coifului din argint descoperit la Porţile de Fier, judeţul Mehedinţi, aflat la Detroit Institute of Fine Arts Museum și care datează, toate trei, de la sfârşitul secolului al IV-lea a. Chr.

Se remarcă, şi la piesa descoperită la Coţofeneşti, influenţele stilistice greceşti sau scitice, de sorginte persană, cum este decorul de frize cu animale fantastice de pe apărătoarea de ceafă, dar şi elemente getice, cum ar fi motivele locale – rozete, benzi hașurate, spirale, triunghiuri – precum și stângăcia artizanului în redarea perspectivei sau modul specific de reprezentare a ochilor de pe frontal.

Se presupune că, în credinţa traco-geţilor, ochii apotropaici de pe frontal ar fi avut funcția magică, de a conferi purtătorului coifului puteri sporite în luptă sau la vânătoare.

Urmareste articolele Alo Romania si pe pagina noastra de Facebook!