Cine își bate joc de Moldova? O regiune întreagă blocata în contestații și neputința statului care riscă să piarda miliarde europene

Cine își bate joc de Moldova? O regiune întreagă blocata în contestații și neputința statului care riscă să piarda miliarde europene

În timp ce Europa vorbește despre mobilitate militară, conectivitate strategică și infrastructură de securitate la granița cu Ucraina, România pare prinsă într-un sport național pe care îl practică deja de două decenii: contestația fără sfârșit. În Moldova, nouă tronsoane de autostradă și drum expres au ajuns captive într-un hățiș birocratic și juridic care amenință direct finanțarea europeană prin programul SAFE.

Situația a devenit aproape absurdă. Pe Drumul Expres Suceava–Siret există 11 contestații active, iar pe A8 alte 10. Totalul: 21 de contestații pentru proiecte evaluate la peste 30 de miliarde de lei.

Problema nu mai este doar una administrativă. A devenit una de credibilitate națională. România are bani europeni disponibili, are constructori desemnați, are presiune geopolitică pentru dezvoltarea infrastructurii din estul țării și are chiar o urgență strategică recunoscută la nivel european. Ce nu are este capacitatea de a închide rapid și transparent procedurile de achiziție.

În centrul scandalului se află CNAIR și modul în care gestionează accesul la documentele licitațiilor. Contestatarii acuză că o mare parte din ofertele câștigătoare au fost secretizate excesiv, ceea ce face aproape imposibilă verificarea deciziilor și formularea unor contestații fundamentate.

Aici apare adevărata fractură a sistemului. Pe de o parte, statul cere viteză și invocă urgența strategică. Pe de altă parte, companiile participante reclamă lipsa transparenței și tratamente inegale în evaluarea ofertelor. În acest climat, fiecare licitație devine inevitabil o bătălie juridică.

Există și o problemă structurală pe care autoritățile evită să o discute public: legislația achizițiilor permite practic blocarea unor proiecte uriașe prin valuri succesive de contestații. În teorie, mecanismul protejează concurența și corectitudinea procedurilor.

În practică, el poate deveni instrument de întârziere sistematică. Inclusiv în mediul juridic există deja discuții despre cât de greu poate funcționa sistemul atunci când fiecare procedură strategică ajunge automat la CNSC și apoi în instanță.

CITESTE SI: Câștigător din Bistrița pentru execuția primelor două loturi din Drumul Expres Suceava – Siret

Dincolo de disputa tehnică, consecințele economice sunt uriașe. Moldova rămâne, încă o dată, regiunea care așteaptă. Așteaptă autostrăzi, investiții, conectivitate și predictibilitate. Așteaptă ieșirea din izolare economică promisă la fiecare ciclu electoral. Între timp, termenele-limită europene se apropie, iar statul român riscă să piardă exact tipul de finanțare pe care ani la rând a spus că îl caută.

Ironia este că aceste proiecte nu sunt doar despre trafic sau dezvoltare regională. Ele au devenit infrastructură strategică într-un context regional tensionat, la granița cu Ucraina și Republica Moldova. SAFE nu finanțează doar asfalt, ci capacitate logistică europeană într-o zonă sensibilă geopolitic.

Iar aici România transmite un semnal periculos: că poate obține bani europeni, dar nu poate garanta că își finalizează procedurile la timp.

Desigur, contestațiile nu sunt automat abuzive. Unele pot semnala probleme reale: criterii interpretabile, excluderi discutabile, suspiciuni privind experiența tehnică sau ofertele cu preț neobișnuit de scăzut. Dar atunci când aproape fiecare mare proiect intră într-un blocaj procedural, nu mai vorbim doar despre drepturi comerciale. Vorbim despre incapacitatea statului de a construi un cadru administrativ robust și credibil.

Mai multe semne de întrebare au fost ridicate pe Drumul Expres Suceava – Siret, unde o firmă din Bistrița a câștigat licitațiile pe toate cele 3 loturi. Practic, un antreprenor regional fără experiență participă la licitații pentru un proiect strategic major și-l câștigă.

Alte firma participante la licitatii, gen Concelex, Constructii Erbasu, MIS Grup, Frasinul sau Retter au depus contestatii si au solicitat acces la dosarul achizitiei dar CNAIR l-a secretizat integral. Retter a acuzat ca autoritatea contractanta a analizat cu maxima exigenta doar oferta Far Foundation pe care a si declarat-o castigatoare, in timp ce restul ofertelor au fost tratate formal.

In plus, Constructii Erbasu a sustinut ca CNAIR i-a respins oferta fara o analiza reala, pe baza unor motive generice care nu indica concret in ce consta neconformitatea propunerii tehnice.

În final, adevărata întrebare nu este cine câștigă aceste contestații. Întrebarea este dacă România mai poate funcționa într-un ritm compatibil cu marile finanțări europene și cu urgențele strategice ale regiunii. Pentru că, în acest moment, Moldova pare să nu fie blocată de lipsa banilor sau a constructorilor, ci de propriul sistem.