25 de ani de la 11 septembrie 2001. Ziua care a schimbat America și lumea
Statele Unite comemorează astăzi 25 de ani de la una dintre cele mai dramatice zile din istoria modernă a țării. La 11 septembrie 2001, America a fost lovită de cea mai gravă agresiune teroristă produsă vreodată pe teritoriul său, iar imaginile celor două turnuri ale World Trade Center învăluite în fum și prăbușindu-se au devenit unele dintre cele mai recognoscibile imagini ale începutului de secol XXI.
Au trecut 25 de ani, iar generația care a trăit acea zi începe să lase loc unei generații pentru care 11 septembrie este, în primul rând, istorie. Pentru cei care aveau deja vârsta necesară pentru a înțelege ceea ce se întâmpla în 2001, amintirea este încă una personală. Pentru cei născuți după atacuri, însă, 9/11 este un eveniment cunoscut din documentare, fotografii, relatările părinților și profesorilor și din consecințele politice și militare care au urmat.
În Statele Unite, comemorarea are loc în fiecare an prin ceremonii la New York, la Pentagon și în Pennsylvania, iar la Memorialul 9/11 din Manhattan sunt citite numele victimelor. Sunt păstrate și momente de reculegere care marchează principalele momente ale acelei dimineți: lovirea celor două turnuri, atacul asupra Pentagonului, prăbușirea turnului de sud, prăbușirea zborului 93 și, în final, prăbușirea turnului de nord.
Dar pentru a înțelege de ce 11 septembrie ocupă un loc atât de important în memoria americană trebuie revenit la dimineața de 11 septembrie 2001.
În acea zi, 19 membri ai organizației teroriste al-Qaida au deturnat patru avioane comerciale care efectuau curse interne de pe Coasta de Est către California. Planul teroriștilor a fost să transforme aeronavele în arme și să lovească simboluri importante ale puterii economice, militare și politice americane.
La ora 8.46, American Airlines Flight 11, care plecase din Boston cu destinația Los Angeles, a lovit Turnul de Nord al World Trade Center din New York. La început, pentru cei care urmăreau imaginile, nu era clar dacă fusese vorba despre un accident. În doar câteva minute, însă, natura evenimentului avea să devină evidentă.
La ora 9.03, un al doilea avion, United Airlines Flight 175, a intrat în Turnul de Sud.
De această dată, camerele de televiziune transmiteau în direct imaginile impactului. America și întreaga lume au înțeles că nu era vorba despre un accident, ci despre un atac coordonat.
În New York, mii de oameni încercau să părăsească World Trade Center, în timp ce pompieri, polițiști și paramedici se îndreptau în direcția opusă, către clădirile lovite. Operațiunea de salvare avea să devină una dintre cele mai mari intervenții de urgență din istoria orașului. Aproximativ 2.000 de polițiști și aproape 1.000 de pompieri au fost mobilizați în zona World Trade Center.
În timp ce New Yorkul era în haos, un al treilea avion se îndrepta către Washington.
La ora 9.37, American Airlines Flight 77 a lovit Pentagonul, sediul Departamentului Apărării al Statelor Unite, în Arlington, Virginia. Atacul a demonstrat că teroriștii nu urmăreau doar simbolul economic reprezentat de World Trade Center, ci și centrul puterii militare americane.
Între timp, la bordul celui de-al patrulea avion, United Airlines Flight 93, pasagerii și membrii echipajului aflaseră, prin intermediul telefoanelor, ce se întâmplase la New York și Washington.
Avionul fusese deturnat și se îndrepta către Washington. Pasagerii au decis să încerce să preia controlul aeronavei. În jurul orei 10.03, avionul s-a prăbușit într-un câmp din apropierea localității Shanksville, Pennsylvania. Toți cei aflați la bord au murit, însă acțiunea pasagerilor este considerată motivul pentru care aeronava nu și-a atins ținta.
La New York, tragedia continua.
La ora 9.59, Turnul de Sud s-a prăbușit, la mai puțin de o oră după ce fusese lovit. La ora 10.28, a venit rândul Turnului de Nord. Două clădiri de 110 etaje, simboluri ale puterii economice americane și ale orașului New York, dispăruseră în câteva ore.
În total, atacurile din 11 septembrie au ucis 2.977 de persoane, fără a-i include pe cei 19 teroriști. Victimele proveneau din 90 de țări. La New York au murit 2.753 de persoane, la Pentagon 184, iar alte 40 au murit la bordul zborului 93.
Printre victime s-au aflat sute de pompieri, polițiști și membri ai echipelor de intervenție. Memorialul 9/11 notează că 441 de salvatori au murit în atacuri, ceea ce reprezintă cea mai mare pierdere de vieți omenești suferită de serviciile de intervenție într-o singură zi din istoria Statelor Unite.
Pentru New York, tragedia nu s-a terminat în momentul prăbușirii turnurilor. Zona Ground Zero a devenit pentru luni întregi un imens șantier de căutare, recuperare și curățare. Peste 1,8 milioane de tone de moloz au fost îndepărtate în mai puțin de zece luni, iar mii de oameni au participat la operațiunile de salvare și recuperare.
Mai puțin vizibilă decât imaginile din ziua atacului a fost însă tragedia care a continuat în anii următori.
Praful și substanțele toxice rezultate în urma prăbușirii clădirilor au afectat sănătatea multor pompieri, polițiști, voluntari, muncitori și locuitori din zona New Yorkului. Programul de sănătate dedicat victimelor și supraviețuitorilor atacurilor continuă să monitorizeze și să trateze zeci de mii de persoane. Reuters relata în această săptămână că peste 150.000 de persoane beneficiază de programul World Trade Center Health Program, iar peste 9.000 dintre membrii acestuia au murit între timp.
Există inclusiv o generație de copii care a fost expusă efectelor atacurilor, deși nu se afla în centrul atenției în 2001. Aproximativ 25.000 de copii locuiau sau mergeau la școală în apropierea World Trade Center în momentul atacurilor. O nouă cercetare amplă privind efectele pe termen lung ale expunerii lor la praful toxic este programată să înceapă în cadrul unui program coordonat de autoritățile sanitare americane.
Dar 11 septembrie nu a schimbat doar viețile victimelor și familiilor acestora. A schimbat Statele Unite.
La câteva zile după atacuri, administrația președintelui George W. Bush a început să pregătească răspunsul militar american împotriva al-Qaida și a regimului taliban din Afganistan, unde organizația lui Osama bin Laden avea baze și beneficia de protecția regimului. A urmat războiul din Afganistan, care avea să dureze aproape două decenii.
În 2003, Statele Unite au invadat Irakul, într-un conflict justificat de administrația Bush prin acuzațiile privind armele de distrugere în masă și legăturile regimului Saddam Hussein cu terorismul. Războiul din Irak nu a fost o operațiune militară directă împotriva celor care au organizat 11 septembrie, însă a devenit una dintre marile consecințe geopolitice ale epocii post-9/11.
În America, atacurile au schimbat radical și modul în care statul privea securitatea. Au fost înăsprite controalele în aeroporturi, au fost extinse atribuțiile serviciilor de informații, iar lupta împotriva terorismului a devenit una dintre principalele priorități ale politicii externe și de securitate americane.
Aeroporturile lumii nu au mai fost niciodată aceleași. Călătoriile aeriene au devenit mai stricte, iar verificările de securitate care astăzi par normale pentru milioane de pasageri sunt, în mare parte, produse ale lumii de după 11 septembrie.
În același timp, perioada de după atacuri a generat controverse profunde privind echilibrul dintre securitate și libertățile civile, supravegherea electronică, detenția suspecților de terorism și metodele folosite în cadrul războiului împotriva terorismului.
La 25 de ani distanță, bilanțul nu mai poate fi privit doar prin prisma zilei de 11 septembrie. Trebuie privit și prin prisma sfertului de secol care a urmat.
Pentru familiile victimelor, timpul nu a șters pierderea. Pentru salvatorii care au supraviețuit, consecințele medicale și psihologice au continuat. Pentru America, 9/11 a devenit un reper care separă două epoci: lumea de dinainte și lumea de după atacuri.
Iar pentru generațiile născute după 2001, 11 septembrie este deja istorie. Oameni care nu aveau vârsta necesară pentru a-și aminti atacurile au ajuns să le cunoască prin poveștile părinților, prin școală, documentare și, mai ales, prin consecințele geopolitice care au modelat lumea în care au crescut.
Paradoxal, însă, faptul că memoria directă dispare face ca păstrarea istoriei să devină și mai importantă. 11 septembrie nu înseamnă doar imaginile celor două avioane care au lovit turnurile. Înseamnă aproape 3.000 de oameni care nu s-au mai întors acasă. Înseamnă pompieri și polițiști care au urcat în clădiri în timp ce ceilalți încercau să iasă. Înseamnă pasagerii zborului 93 care au decis să lupte. Înseamnă familii care, după 25 de ani, încă își rostesc numele celor dispăruți.
Și înseamnă o lume schimbată într-o singură dimineață.
