Deși legislația în vigoare stabilește clar că nicio pensie nu poate fi mai mică de 1.281 de lei, realitatea sistemului public de pensii arată că sute de mii de români nu ating acest prag exclusiv din contribuțiile plătite de-a lungul vieții active. La nivel național, aproximativ 830.000 de pensionari ar avea, pe baza contributivității, venituri sub pragul minim legal, motiv pentru care statul este obligat să intervină lunar prin completarea sumelor necesare.
35.500 de pensionari ieșeni depind de completările statului
Fenomenul este unul acut și în județul Iași, unde datele Casei Județene de Pensii arată că, într-o singură lună, aproape un sfert dintre pensionari au beneficiat de indemnizația socială pentru pensionari, mecanismul prin care veniturile sunt aduse la nivelul minim stabilit de lege.
În luna trecută, 31.660 de pensionari din sistemul public de stat din județul Iași au primit, în medie, câte 542 de lei suplimentar pentru a ajunge la pensia minimă de 1.281 de lei. La acest număr se adaugă alți 3.858 de pensionari agricultori, care au beneficiat de completări medii de 343 de lei.
În total, 35.518 pensionari ieșeni au primit, într-o singură lună, aproape 18,5 milioane de lei de la bugetul de stat, doar pentru a atinge plafonul minim garantat de lege. Cifrele plasează județul Iași pe locul al doilea la nivel național în ceea ce privește numărul beneficiarilor acestei forme de sprijin social.
Doar Suceava stă mai rău
Primul loc în acest clasament este ocupat de județul Suceava, unde 37.859 de pensionari beneficiază de completări pentru atingerea pensiei minime. Dintre aceștia, 35.497 provin din sistemul public de stat și primesc, în medie, câte 553 de lei, iar 2.362 sunt foști pensionari agricultori, cu o completare medie de 335 de lei.
Faptul că două județe din Moldova ocupă primele poziții în acest top spune multe despre structura pieței muncii din ultimele decenii, despre salariile mici, munca la negru sau activitatea preponderent agricolă, care a generat contribuții reduse la sistemul de pensii.
Pensia minimă, o plasă de siguranță socială
Pensia minimă, cunoscută inițial sub denumirea de „pensie socială minimă garantată”, a fost introdusă în România începând cu 1 aprilie 2009, prin Ordonanța de Urgență nr. 6/2009. Scopul acestei măsuri a fost reducerea sărăciei în rândul vârstnicilor și asigurarea unui nivel minim de trai pentru pensionarii cu venituri foarte mici.
Această formă de sprijin se acordă indiferent de tipul pensiei – pentru limită de vârstă, anticipată, de invaliditate sau de urmaș – și indiferent de data înscrierii la pensie, cu condiția ca veniturile cumulate din pensii și alte drepturi stabilite de sistemul public să fie sub pragul stabilit prin lege.
Începând cu 3 iulie 2010, pentru a elimina confuziile legate de natura acestei prestații, sintagma „pensie socială minimă garantată” a fost înlocuită cu „indemnizație socială pentru pensionari”, subliniindu-se astfel caracterul său de ajutor social și nu de drept contributiv.
Un ajutor care nu apare în decizia de pensie
Indemnizația socială pentru pensionari nu este evidențiată ca element distinct de calcul în decizia de pensionare. Aceasta apare doar pe cuponul lunar de pensie, ca sumă acordată în completarea drepturilor existente, până la nivelul minim legal.
Pentru mulți vârstnici din Iași, această completare reprezintă diferența dintre un venit insuficient pentru strictul necesar și posibilitatea de a-și acoperi cheltuielile de bază: medicamente, utilități și hrană.
Specialiștii atrag atenția că amploarea fenomenului nu indică doar o problemă punctuală, ci una structurală, care reflectă nivelul scăzut al salariilor din trecut, instabilitatea locurilor de muncă și perioadele lungi în care mulți angajați nu au contribuit constant la sistemul public de pensii.
În județul Iași, unde economia a fost mult timp dominată de industrie ușoară, agricultură și servicii slab plătite, efectele se văd acum în cuantumul pensiilor. Fără intervenția statului, zeci de mii de pensionari ar trăi sub pragul minim de subzistență.
În acest context, indemnizația socială pentru pensionari rămâne o plasă de siguranță esențială, dar și un semnal de alarmă privind sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii și necesitatea unor politici publice care să corecteze dezechilibrele economice dintre regiuni.


















































