Numărul persoanelor fără adăpost din Uniunea Europeană și Regatul Unit a ajuns la aproximativ 1,4 milioane, potrivit celui mai recent raport privind precaritatea locuirii în Europa. Specialiștii avertizează că fenomenul se extinde inclusiv în rândul persoanelor vârstnice, o categorie considerată până acum mai puțin expusă riscului de a rămâne fără locuință.
Datele au fost prezentate marți, la Paris, de Fundația pentru Locuințe și FEANTSA – Federația Europeană a Organizațiilor Naționale care Lucrează cu Persoanele fără Adăpost, cu ocazia lansării celei de-a 11-a ediții a raportului anual dedicat situației locuirii în Europa.
Irlanda, una dintre țările cu cea mai rapidă creștere a fenomenului
Raportul indică o evoluție îngrijorătoare în toate statele pentru care există date comparabile. Unul dintre cele mai severe exemple este Irlanda, unde numărul persoanelor fără domiciliu fix a crescut cu 367% între 2014 și 2026.
La nivelul întregii regiuni analizate, ultima estimare comparabilă datează din 2024 și indica aproximativ 1,3 milioane de persoane fără adăpost. Noua estimare, de circa 1,4 milioane, evidențiază amploarea tot mai mare a fenomenului.
Autorii raportului susțin că diferența dintre realitatea din teren și măsurile adoptate de autorități se accentuează.
„La cinci ani după Declarația de la Lisabona, provocarea nu mai este recunoașterea problemei, ci transformarea recunoașterii în acțiune”, au transmis reprezentanții organizațiilor care au realizat studiul.
Deși responsabilitatea principală pentru politica locuințelor aparține statelor membre, Manuel Domergue, director în cadrul Fundației pentru Locuințe, consideră că Uniunea Europeană dispune în continuare de instrumente prin care poate interveni.
Locuințele pentru persoanele vulnerabile, tot mai puține
Creșterea numărului persoanelor fără adăpost are loc în paralel cu diminuarea capacității sistemelor de găzduire și sprijin. În anumite state, măsurile de austeritate au redus resursele disponibile pentru serviciile sociale și pentru organizațiile neguvernamentale care lucrează cu persoanele vulnerabile.
Finlanda este menționată în raport drept un exemplu în care reducerile bugetare au afectat sistemele de asistență și activitatea ONG-urilor.
Și politicile privind migrația au un impact asupra fenomenului. În țări precum Belgia, înăsprirea anumitor măsuri poate crește numărul persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate și poate agrava condițiile în care acestea trăiesc.
Tot mai mulți vârstnici ajung fără locuință
Una dintre principalele concluzii ale raportului este legată de creșterea numărului persoanelor vârstnice care se confruntă cu lipsa unei locuințe.
Criza locuirii este asociată frecvent cu dificultățile întâmpinate de tineri, însă specialiștii atrag atenția că problema afectează din ce în ce mai mult și populația în vârstă.
Fenomenul este alimentat de două tendințe care se suprapun: creșterea costurilor locuințelor și îmbătrânirea populației europene.
Persoanele vârstnice sunt adesea considerate mai bine protejate din punct de vedere locativ, deoarece multe dintre ele dețin locuințe de mai mult timp și au acumulat active sau și-au achitat creditele. Situația diferă însă semnificativ în cazul celor cu venituri mici.
Printre categoriile vulnerabile se numără chiriașii din sectorul privat, expuși unor costuri tot mai greu de suportat, dar și proprietarii cu venituri reduse care locuiesc în imobile degradate și nu își permit lucrările de reparații sau mutarea într-o altă locuință.
Cel puțin 170.000 de vârstnici fără adăpost
Raportul estimează că cel puțin 170.000 de persoane vârstnice sunt fără adăpost în Uniunea Europeană și Regatul Unit.
Problema este cu atât mai dificilă în cazul persoanelor care și-au pierdut deja autonomia sau se confruntă cu probleme de sănătate. Sistemele de cazare temporară și serviciile sociale nu sunt întotdeauna pregătite pentru nevoile complexe ale acestei categorii.
Din cele 23 de țări pentru care studiul utilizează date comparabile privind lipsa adăpostului, doar 13 oferă statistici diferențiate în funcție de vârstă.
Diferențe majore între țările europene
Situația persoanelor vârstnice fără locuință diferă considerabil de la un stat la altul.

Potrivit datelor prezentate în raport, rata persoanelor vârstnice fără adăpost este de 1,6% în Irlanda, 32,5% în Polonia și 44% în Ungaria.
Specialiștii observă și diferențe între regiunile Europei. În Europa Centrală și de Est, lipsa cronică a locuinței afectează într-o măsură mai mare persoanele în vârstă, care au puține alternative pentru a ieși din situațiile de vulnerabilitate.
În Europa de Vest, profilul persoanelor fără domiciliu este, în general, mai tânăr și include o proporție mai ridicată de migranți, iar perioadele petrecute fără locuință tind să fie mai scurte.
Apel pentru un plan european privind locuințele accesibile
În urma analizei, organizațiile care au realizat raportul solicită autorităților europene măsuri mai ferme pentru combaterea crizei locuirii și a fenomenului persoanelor fără adăpost.
Printre propuneri se numără elaborarea unui plan european pentru locuințe accesibile, precum și direcționarea unor resurse suplimentare către combaterea lipsei de adăpost. Autorii recomandă ca până la 5% din cheltuielile sociale să fie alocate unor măsuri destinate acestui domeniu.
Raportul subliniază că lipsa unei locuințe nu mai poate fi privită doar ca o problemă socială punctuală, ci ca un fenomen european în extindere, care afectează categorii tot mai diverse ale populației.











