România rămâne fără inspectori de muncă: controale tot mai rare și riscuri în creștere pentru angajați
Sistemul de control al condițiilor de muncă din România se confruntă cu o scădere accentuată de personal, în timp ce numărul salariaților este în continuă creștere. Dezechilibrul pune presiune uriașă pe inspectorii rămași și reduce eficiența controalelor din teren.
„România a pierdut 43 de inspectori de muncă într-un singur an”, relevă o analiza a Cartel Alfa, majoritatea provenind din inspectoratele teritoriale.
Situația este și mai gravă în București, unde, în ultimii 16 ani, numărul inspectorilor a scăzut drastic. „Față de 2008, București a pierdut 54,9% din totalul inspectorilor de muncă”, se arată în raport.
În paralel, numărul salariaților a crescut, ceea ce a dus la o presiune uriașă asupra celor rămași în sistem. Practic, un inspector trebuie astăzi să supravegheze de aproape trei ori mai mulți angajați decât în trecut.
Autorii analizei explică această degradare prin mai mulți factori: blocarea angajărilor în sectorul public, pensionările neînlocuite și salariile neatractive. „Nu este o reformă deliberată, ci rezultatul acumulat al acestor decizii”, se subliniază.
Consecințele sunt directe și vizibile în piața muncii. „Controalele se fac mai rar”, iar investigațiile în caz de accidente durează mai mult, avertizează analiza. În plus, fenomenul subraportării accidentelor de muncă rămâne o problemă majoră, alimentată de lipsa de personal și de economia informală.
CITESTE SI: ANAF verifică cazul șefului ITM surprins cu un Lamborghini de 300.000 de euro
Exemplele din teren indică situații periculoase care trec adesea neobservate: lucrători fără echipamente de protecție sau expuși la substanțe toxice, fără intervenția autorităților.
Sindicaliștii atrag atenția că problema nu este doar administrativă, ci una care afectează direct siguranța angajaților. „Un corp de inspectori erodat nu poate garanta respectarea drepturilor lucrătorilor”, concluzionează analiza.
Printre soluțiile propuse se numără deblocarea posturilor, creșterea atractivității salariale și un dialog social real privind politicile de securitate și sănătate în muncă.
