Ungaria a ales sacrificiul politic, România alege în continuare privilegiile. Parlamentarii maghiari și-au tăiat singuri salariile cu 40%. La București pare de neimaginat

Ungaria a ales sacrificiul politic, România alege în continuare privilegiile. Parlamentarii maghiari și-au tăiat singuri salariile cu 40%. La București pare de neimaginat

În timp ce Parlamentul Ungariei a votat în unanimitate reducerea cu 40% a salariilor deputaților, în România o astfel de decizie pare imposibil de imaginat. Diferența nu este doar una de natură politică, ci și de cultură administrativă, de raportare la banul public și de relația dintre aleși și contribuabili.

Cei 189 de parlamentari maghiari prezenți la vot au aprobat fără nicio opoziție reducerea propriilor venituri, într-un gest prezentat de guvernul de la Budapesta drept un semnal de solidaritate cu populația și de responsabilitate într-o perioadă economică dificilă. În același timp, au fost eliminate sau reduse și alte beneficii, inclusiv decontările pentru telefoane mobile, birouri și alte cheltuieli administrative.

În România, dezbaterea despre costul clasei politice reapare periodic, însă aproape niciodată nu se transformă în măsuri concrete. Deși discursul despre austeritate este frecvent invocat atunci când sunt anunțate majorări de taxe, înghețări de salarii sau reduceri de cheltuieli care afectează cetățenii, aceeași austeritate se oprește de regulă la ușa Parlamentului.

Începând de luna viitoare, salariul brut de bază al unui membru al parlamentului maghiar va scădea la aproximativ 3.690 de euro. Potrivit majorității conservatoare aflate la guvernare, economiile generate de reducere vor fi suficiente pentru a acoperi costurile de funcționare ale legislativului pe un an întreg.

Costul unui parlamentar român

Datele oficiale arată că un parlamentar român generează cheltuieli de aproximativ 12.000 de euro lunar pentru bugetul de stat. Din această sumă, indemnizația brută reprezintă aproximativ 3.670 de euro, însă la aceasta se adaugă sume forfetare pentru birouri și personal, bani pentru cazare, transport și diurnă.

În total, costul anual al unui singur parlamentar depășește 145.000 de euro. Înmulțit cu cei 465 de parlamentari ai României, rezultă o notă de plată de peste 67 de milioane de euro pe an.

Desigur, o parte dintre aceste fonduri acoperă activitatea parlamentară și personalul din teritoriu. Problema este însă percepția publică asupra eficienței acestei cheltuieli. Pentru mulți români, raportul dintre cost și rezultatele legislative este unul dificil de justificat.

Două modele diferite de raportare la putere

Ungaria are 199 de parlamentari pentru o populație de aproape 10 milioane de locuitori. România are 465 de parlamentari la aproximativ 19 milioane de locuitori.

Diferența este evidentă. Referendumul din 2009 privind reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 a fost aprobat de peste 77% dintre votanți, dar nu a fost niciodată pus integral în practică.

Acesta este poate cel mai bun exemplu al distanței dintre voința publică și voința politică.

Realitatea politică românească arată că aproape toate încercările de limitare a privilegiilor parlamentarilor au întâmpinat rezistență din interiorul sistemului.

Reducerea numărului de parlamentari, eliminarea pensiilor speciale, limitarea sumelor forfetare sau transparentizarea cheltuielilor au devenit teme recurente în campaniile electorale, dar rareori au produs schimbări structurale.

Motivul este simplu: parlamentarii sunt cei care trebuie să voteze măsurile care îi afectează direct. În orice sistem politic, este dificil să convingi o majoritate să voteze împotriva propriului interes financiar.

În Ungaria, reducerea salariilor a fost prezentată ca un gest politic de solidaritate și disciplină bugetară. În România, experiența ultimilor ani arată că astfel de inițiative sunt, cel mult, excepții izolate și nu politici asumate la nivelul întregii clase politice.

Problema nu este doar salariul

Discuția despre veniturile parlamentarilor este importantă, dar nu suficientă. Miza reală este eficiența cheltuirii banului public.

Un parlamentar bine plătit poate fi justificat într-o democrație dacă produce legislație de calitate, dacă reprezintă activ interesele cetățenilor și dacă există mecanisme clare de evaluare a activității sale.

În schimb, atunci când percepția publică este că Parlamentul funcționează cu randament redus, iar privilegiile sunt menținute indiferent de performanță, orice discuție despre venituri devine inevitabil una sensibilă.

Noua lege a salarizarii le aduce venituri marite parlamentarilor

Noul proiect al legii salarizării aduce majorări semnificative pentru funcțiile de demnitate publică. Parlamentarii, miniștrii, premierul și președintele vor beneficia de creșteri nete estimate între 2.800 și 4.500 de lei, aduse direct la venitul lunar. Salariul unui ales ar urma să ajungă la 14.391 de lei net.

Președinții Camerelor vor avea remunerații și mai mari. Oficial, legea își propune să reformeze întregul sistem. Actul normativ vizează reducerea marilor inechități bugetare

Un semnal politic greu de imaginat la București

Votul unanim din Ungaria transmite un mesaj simplu: într-o perioadă de dificultăți economice, clasa politică trebuie să participe la efortul de ajustare.

În România, unde statul caută constant resurse suplimentare prin taxe, impozite și reduceri de cheltuieli în alte sectoare, o reducere voluntară de 40% a veniturilor parlamentarilor pare, cel puțin în prezent, un scenariu improbabil.

De aceea, dincolo de dimensiunea financiară, decizia de la Budapesta reprezintă mai ales un exercițiu de simbolism politic.