Profesorul Bogdan Glăvan compară austeritatea guvernului Bolojan cu politicile economice din perioada Ceaușescu: „Deficitul trebuie micșorat, însă în mod științific, nu în mod ceaușist”
Economistul Bogdan Glăvan critică dur politica economică a guvernului condus de Ilie Bolojan și susține că insistența asupra reducerii deficitului bugetar amintește de politicile de austeritate aplicate în perioada regimului comunist.
Profesorul afirmă că reducerea deficitului și a datoriei publice nu pot reprezenta obiective în sine, fără ca autoritățile să țină cont de modul în care sunt obținute aceste rezultate și de efectele asupra economiei și societății.
„Insistența obsesivă cu care este promovată reducerea deficitului drept marele succes al guvernului Bolojan îmi aduce aminte de Epoca Ceaușescu”, a declarat Bogdan Glăvan.
În opinia sa, România traversează o perioadă în care statul încearcă să reducă deficitul printr-o politică pe care economistul o califică drept „extractivă”, bazată în principal pe creșterea taxelor și reducerea puterii de cumpărare prin inflație.
Glăvan face o comparație între politica economică din perioada comunistă și măsurile de austeritate aplicate în România în ultimii ani. El susține că, în ambele situații, statul a urmărit să extragă mai multe resurse din societate pentru a-și susține propriile obiective.
„În esență, guvernul Bolojan (și guvernul Boc înaintea lui) a avut o viziune similară. Statul a procedat cam la fel și în comunism și în minunata democrație originală din prezent. Adică i-a expropriat pe iobagi ca să strângă mai mulți bani la buget”, afirmă economistul.
Potrivit lui Glăvan, reducerea deficitului bugetar nu este suficientă dacă aceasta este obținută prin măsuri care afectează consumul, investițiile și nivelul de trai al populației.
„Deficitul trebuie micșorat, însă în mod științific, nu în mod ceaușist”, susține acesta. Economistul afirmă că, în primele șase luni ale anului 2026, reducerea deficitului bugetar față de aceeași perioadă a anului trecut ar fi fost determinată în principal de diminuarea cheltuielilor reale și de creșterea veniturilor fiscale, în contextul majorării taxelor și al inflației.
În analiza sa, Glăvan susține că reducerea cheltuielilor cu salariile și asistența socială nu reflectă neapărat o eficientizare structurală a statului, ci și efectul inflației asupra veniturilor reale ale angajaților și pensionarilor.
„Nu fiindcă statul ar fi devenit mai suplu. Nici vorbă. Ci fiindcă salariile și pensiile au fost tăiate prin inflație”, afirmă economistul.
El avertizează că o astfel de politică nu poate fi susținută pe termen lung și susține că reducerea deficitului ar trebui realizată prin extinderea bazei de impozitare, îmbunătățirea colectării și creșterea producției, nu prin majorări succesive de taxe.
„Politica incluzivă bate politica extractivă. O știu toți economiștii. Deficitul bugetar nu poate fi redus pe termen lung decât prin creșterea bazei de impozitare, adică prin îmbunătățirea colectării și prin creșterea producției”, mai spune Bogdan Glăvan.
În același timp, profesorul atrage atenția asupra efectelor sociale ale măsurilor de austeritate și susține că politicile care nu beneficiază de susținere publică riscă să genereze conflicte sociale.
În opinia sa, înghețarea salariilor și a pensiilor poate fi cel mult o soluție temporară, care oferă statului timp pentru implementarea unor reforme structurale.
„Înghețarea salariilor este o măsură temporară, care nu poate fi menținută pe termen lung deoarece alimentează conflicte sociale și, mai rău, descurajează accesul oamenilor competenți în sectorul public”, afirmă economistul.
Bogdan Glăvan dă exemplul sistemului de educație, unde consideră că nivelul veniturilor poate descuraja absolvenții performanți să intre în învățământ, în condițiile în care aceștia pot obține venituri semnificativ mai mari în mediul privat.
Economistul critică și înghețarea pensiilor, în special în cazul persoanelor cu venituri mici, și susține că măsurile de austeritate ar fi trebuit să fie însoțite de reforme structurale care să producă efecte pe termen lung.
În acest context, Glăvan afirmă că România se află în continuare într-o situație dificilă, în ciuda măsurilor de reducere a cheltuielilor publice și a creșterii veniturilor bugetare.
„După doi ani de tăiere prin inflație, ăsta e rezultatul natural, au scăzut cheltuielile cu pensiile de la 13,1% din PIB în 2025 la 12,2% din PIB în acest an. Și, ce să vezi, România e tot în prag de junk”, susține profesorul.
El adaugă că ponderea cheltuielilor cu salariile bugetarilor ar fi scăzut de la 9,4% din PIB în 2024 la 8,1% în acest an, fără ca acest lucru să fi eliminat riscurile economice cu care se confruntă România.
Concluzia economistului este că reducerea deficitului nu poate reprezenta un scop în sine și că statul trebuie să își schimbe abordarea economică.
„Reducerea deficitului și creșterea economică merg mână în mână”, susține Bogdan Glăvan, care consideră că România are nevoie de politici care să stimuleze munca, producția, acumularea de capital și investițiile.
În opinia sa, România nu poate continua la nesfârșit să acopere necesarul de resurse prin creșterea taxelor, mai ales în condițiile în care statul va avea în anii următori cheltuieli suplimentare pentru pensii, apărare și alte domenii strategice.
„Cum le poate obține? Mărind birurile la infinit? Exclus. Le poate obține doar redefinindu-și rolul, doar eliberând economia de poverile ne-fiscale și de taxele care fac regimul fiscal necompetitiv, doar încurajând munca, producția, acumularea de capital și meritocrația”, a conchis profesorul Bogdan Glăvan.
