Cerere uluitoare a lui Nicușor Dan către Parlament: vrea 20 de militari pentru Coaliția de Voință dedicată Ucrainei. România trece de la „sprijin” la „participare”
Președintele Nicușor Dan cere Parlamentului aprobarea participării a până la 20 de militari români la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei.
La prima vedere, cifra pare aproape simbolică. Douăzeci de militari într-o structură internațională nu pot schimba, prin ei înșiși, echilibrul militar de pe frontul ucrainean. Nu numărul militarilor este important, ci locul în care vor fi ei și ceea ce vor face acolo.
Potrivit solicitării transmise Parlamentului, militarii români ar urma să participe ca personal de stat major la Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională în sprijinul Ucrainei și în structurile de comandă și control subordonate acestuia. Comandamentul are caracter rotațional și funcționează în Franța și Marea Britanie. Domeniile în care România poate contribui includ planificarea strategică, operațiile curente, securitatea și apărarea cibernetică.
Cu alte cuvinte, România nu trimite 20 de militari să lupte în Ucraina. România își pune oameni în mecanismul care planifică ceea ce aliații vor face pentru Ucraina.
România trece de la „sprijin” la participare
Până acum, Bucureștiul a avut grijă să mențină un anumit echilibru în comunicarea publică privind războiul din Ucraina.
România este stat NATO, membru al Uniunii Europene, vecin direct al Ucrainei și una dintre țările cele mai expuse strategic de războiul declanșat de Rusia. Prin urmare, sprijinul pentru Ucraina nu este doar o chestiune de solidaritate politică, ci și una care ține de propriul interes de securitate.
Noua solicitare merge însă un pas mai departe. Președinția vorbește despre „proiectarea intereselor noastre naționale”, creșterea vizibilității României și consolidarea profilului țării ca „actor strategic”.
Pentru că Bucureștiul nu mai spune doar „suntem de acord cu ceea ce face Coaliția de Voință”. Spune, practic: „vrem să fim în încăperea în care se planifică.”
Iar acest lucru schimbă poziționarea României.
Ce este, de fapt, „Coaliția de Voință”?
Coaliția de Voință este gruparea statelor care lucrează la un mecanism de sprijin pentru Ucraina și, în perspectiva unui eventual acord de încetare a focului, la garanțiile de securitate pentru această țară.
Potrivit documentului transmis Parlamentului, Comandamentul operațional pentru Forța Multinațională a fost activat în 2025 și are tocmai rolul de a transpune în plan militar deciziile politice ale coaliției.
Ce va trebui să facă România dacă, la un moment dat, planurile elaborate de acest comandament vor presupune mai mult decât planificare? Răspunsul oficial, în acest moment, este clar: participarea celor 20 de militari nu presupune automat dislocarea de capabilități românești în Ucraina, iar eventualele contribuții viitoare vor trebui supuse aprobărilor naționale.
Asta înseamnă că există, cel puțin juridic și politic, o linie de demarcație. Dar participarea la planificare înseamnă și altceva: România va avea acces mai direct la discuțiile despre cum ar putea arăta arhitectura de securitate a Ucrainei după război.
Pentru București, miza nu este doar Ucraina. Este Marea Neagră. Războiul a transformat regiunea într-unul dintre cele mai sensibile puncte de securitate ale Europei. România se află la frontiera NATO, la câteva zeci de kilometri de Ucraina și are propriile interese strategice în Marea Neagră.
În acest context, România are două variante. Prima este să aștepte deciziile marilor puteri și să le implementeze. A doua este să fie prezentă la masa unde se iau deciziile și să încerce să influențeze rezultatul.
Nicușor Dan pare să fi ales-o pe a doua. Documentul transmis Parlamentului justifică participarea tocmai prin poziția geografică a României, apartenența la UE și interesul pentru stabilitatea și securitatea vecinătății sale.
Pentru susținătorii unei implicări mai puternice în sprijinirea Ucrainei, participarea României la structurile de comandă este logică: dacă războiul se desfășoară la granița noastră, România trebuie să fie implicată în arhitectura de securitate care va rezulta după război.
Pentru cei care se tem de escaladare, însă, există o întrebare legitimă: Unde se termină participarea la planificare și unde începe implicarea militară directă?
Dar politica externă are și o dimensiune a angajamentelor succesive. Astăzi ai 20 de oameni într-un comandament. Mâine poți avea alte solicitări. Iar peste câteva luni sau câțiva ani, contextul militar poate fi complet diferit.
De aceea, discuția serioasă nu ar trebui să fie despre „20 de militari”, ca și cum aceasta ar fi întreaga poveste. Discuția ar trebui să fie despre ce mandat primește România și până unde este dispus Bucureștiul să meargă.
Nicușor Dan își definește astfel propria politică de securitate
Există și o dimensiune politică internă. Nicușor Dan își construiește, pas cu pas, profilul prezidențial în domeniul securității externe.
Solicitarea transmisă Parlamentului vine după participarea sa la reuniunile „Coaliției de Voință” și după mesajele repetate privind sprijinul României pentru Ucraina și securitatea regională. În august, de exemplu, președintele a participat la reuniunea coaliției dedicată inclusiv consolidării apărării antiaeriene a Ucrainei.
‘Armata României poate contribui cu personal de stat major la Comandament și structurile de comandă și control subordonate acestuia, în domenii critice precum planificarea strategică, operații curente, securitate și apărare cibernetică. Participarea Armatei României la acest demers ar contribui la creșterea vizibilității, la proiectarea intereselor noastre naționale și ar demonstra o atitudine proactivă, precum și continuitate în raporturile cu partenerii strategici’, a arătat șeful statului.
Prin urmare, decizia privind cei 20 de militari nu pare izolată. Ea se înscrie într-o direcție politică mai largă.
România lui Nicușor Dan pare să își dorească un profil mai activ în arhitectura europeană de securitate, în special în ceea ce privește Ucraina și Marea Neagră.
Este o schimbare de accent importantă. Cât de mult vrea România să se implice în proiectarea viitorului militar și de securitate al Ucrainei?
Urmareste articolele Alo Romania si pe pagina noastra de Facebook!
