Castraveții ajung să coste mai puțin decât culesul. Producătorii vând cu 30 de bani kilogramul, în timp ce la piață ajung la 5 lei

Castraveții ajung să coste mai puțin decât culesul. Producătorii vând cu 30 de bani kilogramul, în timp ce la piață ajung la 5 lei

Situație absurdă pentru legumicultorii români: castraveții au ajuns să fie vânduți de producători cu doar 30 de bani kilogramul, în condițiile în care numai recoltarea unui kilogram îi costă aproximativ 50 de bani. În același timp, în piețe, consumatorii ajung să plătească în jur de 5 lei pentru același kilogram.

La Matca, unul dintre cele mai importante bazine legumicole din România, prăbușirea prețului îi pune pe fermieri în situația de a munci în pierdere. Pentru fiecare kilogram cules, producătorul cheltuiește mai mult cu forța de muncă, sacii și operațiunea de recoltare decât încasează ulterior din vânzarea mărfii.

Calculul este simplu și greu de justificat economic: la un preț de 30 de bani kilogramul și un cost de aproximativ 50 de bani doar pentru recoltare, fermierul pierde 20 de bani la fiecare kilogram înainte de a lua în calcul celelalte cheltuieli. Semințele, răsadurile, încălzirea sau întreținerea solarului, tratamentele, apa, fertilizarea, energia, ambalarea, transportul și investiția inițială rămân costuri care trebuie recuperate.

În aceste condiții, pentru un producător poate deveni mai avantajos să lase castraveții neculeși sau să-i ofere gratuit decât să plătească oameni pentru recoltare și apoi să vândă marfa la un preț care nu acoperă nici măcar costul culesului.

CITESTE SI: Investiție de peste 1,25 milioane de lei la Miroslava: noua piață agroalimentară a fost inaugurată

Este una dintre cele mai clare imagini ale crizei cu care se confruntă legumicultorii: produsul valorează atât de puțin la poarta fermei încât munca necesară pentru a-l scoate din solar costă mai mult decât marfa în sine.

Problema devine și mai greu de înțeles atunci când este comparat prețul de la producător cu cel de la tarabă. Dacă fermierul primește 0,30 lei pentru un kilogram, iar consumatorul îl cumpără cu aproximativ 5 lei, diferența dintre cele două niveluri de preț este uriașă. Iar această diferență nu ajunge, în cea mai mare parte, la cel care a cultivat produsul și și-a asumat toate riscurile producției.

Producătorul suportă riscul unui an agricol prost, plătește forța de muncă, investește înainte de a ști cu cât va putea vinde recolta și trebuie să găsească rapid o piață pentru un produs perisabil. Dacă prețul se prăbușește în momentul recoltării, nu își poate păstra marfa luni de zile până când piața își revine.

Situația actuală vine și după o perioadă în care tot mai mulți fermieri s-au orientat către cultivarea castraveților, ceea ce a contribuit la apariția unei supraproducții. Potrivit producatorului din Matca, Diego Dragomir prețul a coborât în doar câteva zile de la aproximativ un leu pe kilogram la 60 de bani, pentru ca apoi să ajungă la 30 de bani. În luna iulie, un sac de 25 de kilograme ajunsese să fie vândut cu numai 5 lei.

Pentru legumicultori, problema nu este doar prețul mic al unui produs. Este problema unui întreg mecanism în care costurile de producție cresc, în timp ce prețul obținut de fermier poate ajunge sub nivelul cheltuielilor necesare pentru recoltare.

Iar diferența dintre 30 de bani la producător și aproximativ 5 lei la piață ridică o întrebare pe care fermierii o pun tot mai apăsat: cum se poate ca produsul cultivat în România să fie aproape fără valoare pentru cel care îl produce, dar să ajungă de peste zece ori mai scump pentru consumator?