Cinism marca USR și Radu Miruță: în timp ce angajații din Sănătate protestau, CNIR a primit undă verde de la Guvern pentru angajări, salarii și sporuri majorate
În timp ce angajații din Sănătate protestau în fața Palatului Victoria din cauza noii legi a salarizării, CNIR a primit undă verde pentru noi angajări, salarii și sporuri mărite. Guvernul a aprobat un memorandum privind Compania Națională de Investiții Rutiere (CNIR), la propunerea lui Radu Miruță, ministrul interimar al Transporturilor, prin care este permisă extinderea cheltuielilor salariale și a schemei de personal pentru anul 2026.
Documentul prevede majorarea cheltuielilor de natură salarială cu până la 6,5%, corespunzător indicelui mediu al creșterii prețurilor prognozat pentru 2026. Pentru personalul existent, impactul este estimat la 72,91 mii lei lunar, respectiv 437,46 mii lei pentru primele șase luni ale anului 2026.
În prezent, CNIR funcționează cu 66 de angajați, iar compania are în vedere ocuparea posturilor vacante, astfel încât schema de personal să ajungă la 75 de salariați în etapa imediat următoare.
Pe termen mediu, însă, CNIR solicită o extindere mult mai amplă, până la un total de 150 de salariați și 2 directori cu contract de mandat, ceea ce ar însemna practic o dublare a aparatului administrativ față de nivelul actual.
Pentru cele 9 posturi vacante care urmează să fie ocupate în 2026, cheltuielile salariale sunt estimate la 1.510,92 mii lei, structură care include:
- 729,66 mii lei salarii de bază
- 47,43 mii lei indexare salarială de 6,5%
- 527,94 mii lei sporuri
- 123,40 mii lei alte bonificații
- 82,49 mii lei bonusuri
În total, componenta variabilă (sporuri, bonificații și bonusuri) depășește 730 mii lei, ceea ce evidențiază o pondere semnificativă a beneficiilor salariale suplimentare în structura de remunerare.
Pentru extinderea până la 150 de angajați, CNIR estimează un necesar total de 5.874,07 mii lei, structurat astfel:
- 3.378,51 mii lei salarii de bază, ajustate la 3.598,11 mii lei prin indexarea de 6,5% (219,60 mii lei)
- 1.799,06 mii lei sporuri
- 148,20 mii lei alte bonificații
- 328,70 mii lei bonusuri
În justificarea acestor creșteri, CNIR invocă portofoliul extins de proiecte de infrastructură rutieră, aflate în diferite faze de implementare sau preluare de la CNAIR, printre care autostrăzile Târgu Mureș–Târgu Neamț, Bacău–Brașov, Ploiești–Brașov, București–Alexandria, precum și mai multe drumuri expres și proiecte de poduri strategice.
Compania argumentează că extinderea personalului este necesară pentru gestionarea simultană a proiectelor, inclusiv pentru activități de achiziții publice, monitorizare, raportare și control al execuției lucrărilor.
În același timp, documentul subliniază că majorarea schemei de personal și a cheltuielilor salariale nu reprezintă o cheltuială pur administrativă, ci o condiție pentru operaționalizarea și implementarea proiectelor de infrastructură.
Totuși, ritmul de creștere a aparatului administrativ, de la 66 de angajați la 75 în etapa imediată și până la 150 în perspectivă, ridică întrebări privind proporționalitatea cheltuielilor și structura acestora, în special în ceea ce privește ponderea consistentă a sporurilor și bonusurilor.
CNIR versus CNAIR
Recent, Curtea de Apel București a dat câștig de cauză Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), într-un nou episod al conflictului instituțional cu Ministerul Transporturilor privind transferul unor proiecte majore de infrastructură către CNIR. Instanța a suspendat executarea ordinului semnat de ministrul interimar Radu Miruță, prin care cinci proiecte strategice urmau să fie trecute din portofoliul CNAIR către Compania Națională de Investiții Rutiere.
Decizia vine după ce CNAIR a contestat în instanță Ordinul nr. 475/05.05.2026, emis de Ministerul Transporturilor, care prevedea transferul a cinci proiecte majore de infrastructură rutieră, printre care Drumul Expres Arad–Oradea, Autostrada București–Alexandria, secțiunea Făgăraș–Brașov din Autostrada Sibiu–Brașov, Alternativa Techirghiol și Podul Giurgiu–Ruse II. Valoarea cumulată a acestor investiții este estimată la aproximativ 10 miliarde de euro.
În motivarea acțiunii, conducerea CNAIR a susținut că ordinul a fost emis fără o consultare prealabilă și că CNIR nu ar avea capacitatea administrativă necesară pentru preluarea simultană a unor proiecte de o asemenea amploare. Instanța a admis cererea de suspendare până la soluționarea pe fond a cauzei, ceea ce înseamnă că transferul nu poate produce efecte în acest moment.
Conflictul dintre cele două instituții a fost amplificat de modul în care a fost construit ordinul ministerial. Pe de o parte, Ministerul Transporturilor a argumentat necesitatea accelerării transferului proiectelor către CNIR, companie creată special pentru gestionarea investițiilor majore în infrastructura rutieră. Pe de altă parte, CNAIR a contestat atât oportunitatea, cât și capacitatea operațională a noii structuri de a prelua rapid proiecte de asemenea complexitate.
Disputa are loc într-un context mai amplu de reorganizare a modului în care sunt gestionate marile investiții rutiere din România, CNIR fiind gândită ca o companie dedicată exclusiv proiectelor de infrastructură de anvergură, în timp ce CNAIR ar urma să își reducă treptat portofoliul.
În urma deciziei Curții de Apel București, ordinul semnat de Radu Miruță este suspendat, iar cele cinci proiecte rămân, cel puțin temporar, în administrarea CNAIR.
Cine conduce Ministerul Transporturilor?
După instalarea lui Radu Miruță ca ministru interimar al Transporturilor, în urma ieșirii PSD de la guvernare, în interiorul instituției a apărut o nouă axă de influență politică, în care fostul ministru Cătălin Drulă joacă un rol central în deciziile operative, potrivit unei analize publicate în presă.
În acest context, Ministerul Transporturilor este descris ca fiind coordonat informal de o rețea de consilieri și apropiați ai USR, în timp ce Miruță ar asigura mai degrabă reprezentarea politică formală a portofoliului, fără a avea control deplin asupra deciziilor tehnice și administrative.
Surse politice și administrative indică faptul că fostul ministru al Transporturilor, Cătălin Drulă, ar fi implicat activ în definirea direcțiilor strategice și în monitorizarea proiectelor aflate în derulare, inclusiv prin intermediul unor persoane apropiate numite în zona de cabinet ministerial. În acest context, influența exercitată asupra instituției este descrisă ca fiind una semnificativă, de tip informal, dar constantă.
Această structură de influență ar funcționa din afara cadrului clasic de conducere ministerială, printr-o rețea de consilieri și colaboratori apropiați, unii dintre ei fără o relație instituțională directă cu Ministerul Transporturilor, dar cu acces la procesul decizional.
În acest cadru, Ministerul Transporturilor este prezentat ca un spațiu de continuitate a influenței politice USR, în care deciziile strategice privind infrastructura ar fi coordonate într-o formulă mixtă între ministrul interimar și echipa politică din jurul fostului titular al portofoliului.
Criticii acestei situații susțin că o astfel de arhitectură informală de decizie poate crea confuzie instituțională și suprapuneri de autoritate, mai ales într-un minister-cheie pentru investițiile publice în infrastructură.
