Controverse privind numirile din companiile de stat. Oana Gheorghiu: „Trei firme private validează conduceri care administrează miliarde de lei”
Dezbaterea privind modul în care sunt numiți directorii și membrii consiliilor de administrație ai companiilor de stat a revenit în prim-plan, după o serie de numiri considerate controversate în societăți aflate sub controlul statului.
Oana Gheorghiu a criticat actualul sistem de selecție a conducerilor companiilor de stat, susținând că procedurile care ar trebui să garanteze profesionalismul și independența au ajuns să fie dominate de un număr foarte redus de actori privați.
Potrivit acesteia, legislația privind guvernanța corporativă prevede implicarea unor experți independenți în procesele de recrutare și selecție a managerilor din companiile de stat. În practică însă, piața serviciilor de recrutare pentru aceste poziții ar fi concentrată în jurul a doar trei firme private de consultanță în resurse umane.
„Trei firme, care au împreună zece angajați. Atât. Aceste câteva persoane validează procedural numiri în companii de stat care administrează active de zeci de miliarde de lei și care au impact direct asupra unor sectoare esențiale pentru economia statului român”, a afirmat Gheorghiu.
În opinia acesteia, problema nu ține de persoane sau de firmele implicate, ci de modul în care este construit întregul mecanism.
„Aceasta nu este o acuzație individuală. Este o problemă de sistem”, a subliniat ea, argumentând că un mecanism creat pentru a asigura competiție și independență a ajuns să concentreze o parte esențială a procesului de validare în mâinile unui grup restrâns de consultanți.
Criticii actualului sistem susțin că o astfel de concentrare ridică semne de întrebare privind gradul real de competiție și independență al procedurilor. Chiar dacă selecțiile respectă formal prevederile legale, rezultatele acestora generează frecvent suspiciuni în spațiul public, mai ales atunci când în funcții importante sunt numite persoane percepute ca având susținere politică.
Un alt argument invocat este legat de relația României cu instituțiile europene.
Potrivit Oanei Gheorghiu, Comisia Europeană a sancționat România cu aproximativ 198 de milioane de euro din cauza unor deficiențe privind transparența și caracterul competitiv al procedurilor de selecție din companiile de stat.
În acest context, ea consideră că simpla respectare formală a procedurilor nu este suficientă pentru a asigura încrederea publicului.
„Dacă rezultatul produce neîncredere publică, suspiciune repetată și sancțiuni europene, atunci problema este mai profundă decât hârtiile semnate la final”, a declarat aceasta.
În viziunea sa, reforma guvernanței corporative nu trebuie să se limiteze la schimbarea unor persoane cu altele și nici la respectarea strict birocratică a unor proceduri.
Ea susține că este nevoie de selecții cu adevărat competitive, criterii clare și credibile, evaluări obiective și mecanisme care să poată fi susținute atât din punct de vedere juridic, cât și în fața opiniei publice.
De asemenea, Gheorghiu a recunoscut că Guvernul și ministerele nu pot interveni direct în procesele de selecție desfășurate conform legislației în vigoare, însă consideră că autoritățile au obligația de a analiza modul în care funcționează întregul sistem.
„Când rezultatele ridică sistematic semne de întrebare, problema nu mai este una de percepție. Devine una de arhitectură instituțională”, a afirmat ea.
În discursul său, Oana Gheorghiu a elogiat activitatea guvernului condus de Ilie Bolojan, despre care a spus că a încercat să aducă mai multă transparență în administrarea companiilor de stat.
Potrivit acesteia, executivul a evidențiat probleme precum risipa, ineficiența și managementul defectuos din unele societăți controlate de stat.
Ea a susținut că apropierea de zonele de interes politic existente în jurul companiilor de stat ar fi contribuit la căderea guvernului prin moțiune de cenzură.
„Poate că această bătălie a fost pierdută, însă este o luptă la care eu nu voi renunța”, a declarat Gheorghiu.
Tema guvernanței corporative în companiile de stat reprezintă una dintre condițiile urmărite constant de instituțiile europene și de organismele financiare internaționale.
Susținătorii reformei afirmă că numirile în funcții de conducere trebuie să se bazeze exclusiv pe competență și performanță profesională. De cealaltă parte, criticii actualului sistem consideră că procedurile existente permit, în anumite situații, perpetuarea influenței politice prin mecanisme aparent independente.
