Cum a îngenunchiat statul o afacere de familie? O cunoscută păstrăvărie din Buzău se închide după 16 ani
După 16 ani de muncă, investiții și sacrificii, o familie din Gura Teghii, județul Buzău, a decis să pună punct activității unei păstrăvării pe care a construit-o cu propriile forțe. Administratorii susțin că nu lipsa clienților, nu lipsa pieței și nici lipsa dorinței de a continua au dus la închiderea afacerii, ci ceea ce ei numesc „o administrație care a făcut imposibilă continuarea”.
Povestea familiei este una care readuce în discuție dificultățile cu care se confruntă micii producători români și povara administrativă pe care aceștia spun că trebuie să o suporte pentru a putea funcționa legal.
După ani în care au investit bani, timp și energie într-o afacere construită chiar în locul în care s-au născut și au crescut, părinții administratorilor au ajuns în situația de a-și închide activitatea.
„După 16 ani de muncă… astăzi am închis păstrăvăria”, este mesajul cu care familia și-a anunțat decizia.
„Nu munca ne-a învins. Ne-a învins administrația”
Potrivit administratorilor, păstrăvăria a fost construită în urmă cu 16 ani de părinții lor, care au decis să investească în comunitatea în care au crescut și să le ofere copiilor lor șansa unui viitor construit acasă.
„Au investit bani, timp, putere și, mai presus de toate, suflet. Au muncit zi de zi, fără program, fără concedii, fără sărbători. Au făcut-o cu drag, pentru că au iubit acest loc și au crezut că prin muncă cinstită poți construi un viitor în România”, au transmis administratorii.
În spatele închiderii, spun aceștia, nu se află o lipsă de interes din partea clienților și nici incapacitatea de a produce și comercializa pește.
„Astăzi nu se închide doar o păstrăvărie. Astăzi se închid 16 ani din viața părinților mei. Nu munca ne-a învins. Nu lipsa clienților. Nu lipsa dorinței de a merge mai departe. Ne-a învins administrația”, afirmă familia.
Administratorii susțin că au încercat să respecte toate obligațiile legale și să funcționeze conform normelor impuse.
„Am încercat din răsputeri să fim în regulă cu tot ce înseamnă legislație și obligații. Am respectat cerințele, am plătit taxe, am făcut investiții și am vrut să lucrăm corect. La urma urmei, nu producem un obiect oarecare, ci hrană care ajunge pe masa oamenilor”, au precizat aceștia.
„Cum poți compara o păstrăvărie cu o balastieră?”
Unul dintre principalele motive de nemulțumire invocate de familie îl reprezintă costurile asociate monitorizării și analizelor obligatorii ale apei.
Administratorii povestesc că, în urma unei discuții cu reprezentanți ai Apelor Române de la Buzău, li s-ar fi transmis că nu ar trebui să fie nemulțumiți de numărul monitorizărilor, deoarece și o balastieră ar avea același număr de monitorizări și ar plăti în mod similar.
Comparația i-a revoltat pe administratori.
„Cum poți compara o păstrăvărie cu o balastieră? Noi trăim datorită apei curate. Dacă apa este poluată, noi suntem primii care pierdem. Peștele moare, iar munca noastră dispare într-o clipă”, susțin aceștia.
Familia afirmă că pentru cele patru monitorizări obligatorii efectuate anual, laboratorul trebuie să se deplaseze de la Buzău la Gura Teghii, pe o distanță de aproximativ 80 de kilometri.
Potrivit administratorilor, o singură deplasare ar costa aproximativ 2.500 de lei, ceea ce înseamnă aproape 10.000 de lei anual numai pentru deplasările laboratorului.
„La acestea se adaugă costul analizelor, costul apei pe care o folosim și o plătim, precum și toate celelalte taxe și obligații. În total, ajungem la aproximativ 14.000 de lei pe an”, afirmă familia.
Pentru un mic producător, spun administratorii, suma devine una semnificativă.
Calculul prezentat de aceștia arată că, la un preț de 45 de lei pentru un kilogram de păstrăv, ar fi nevoie de vânzarea a peste 311 kilograme de pește doar pentru acoperirea acestor costuri administrative.
„311 kilograme de păstrăv. Nu hrana peștilor. Nu energia electrică. Nu puietul. Nu salariile. Nu medicamentele. Nu investițiile. Doar birocrația. Și atunci mă întreb… cum poate supraviețui un mic producător?”, se întreabă administratorii.
„Ni s-a spus să susținem producătorii români. Noi exact asta am făcut”
Familia spune că și-a dorit să rămână în România, să investească în zona rurală și să construiască un business local.
„Ani la rând ni s-a spus că trebuie să susținem producătorii români, că trebuie să dezvoltăm mediul rural, că trebuie să păstrăm oamenii acasă. Noi exact asta am făcut. Am rămas aici. Am muncit aici. Am investit aici. Am crezut în locul în care ne-am născut. Iar astăzi suntem obligați să închidem definitiv”, au transmis administratorii.
Aceștia consideră că situația lor reprezintă un exemplu al modului în care birocrația și lipsa unei abordări adaptate realităților din teren pot afecta micii antreprenori.
„Repet. Nu pentru că nu am vrut să muncim. Nu pentru că nu am avut clienți. Nu pentru că afacerea nu avea viitor. Ci pentru că administrația a făcut imposibilă continuarea”, au mai precizat reprezentanții păstrăvăriei.
Bazinele piscicole rămân goale
Închiderea activității lasă în urmă nu doar o afacere care a funcționat timp de 16 ani, ci și infrastructura construită de familie în tot acest timp.
Administratorii spun că întreaga suprafață a bazinelor piscicole este intabulată și înregistrată la Primărie ca bazine piscicole.
Acum, după închiderea activității, acestea riscă să rămână goale.
„Astăzi mă uit la ele și mă întreb: ce fac cu ele acum? Vor rămâne goale. Atâta muncă, atâtea investiții și atâtea sacrificii ajung să nu mai însemne nimic”, afirmă familia.
Într-o situație pe care o consideră absurdă, administratorii susțin că nici măcar închiderea activității nu poate fi făcută fără noi formalități și costuri.
„Și culmea este că nici măcar să închid activitatea nu pot pur și simplu. Pentru închidere trebuie să obțin o altă autorizație. Și, bineînțeles, să plătesc și pentru aceea. În țara asta plătești ca să muncești, iar când nu mai poți munci, plătești și ca să închizi”, au transmis aceștia.
„În spatele fiecărei decizii administrative sunt oameni”
La final, familia lansează un apel către cei care ocupă funcții de conducere în instituțiile statului, cerând ca deciziile administrative să țină cont mai mult de realitatea celor care lucrează efectiv în domeniile respective.
„Vă rog din suflet, oameni buni, nu mai puneți în funcții oameni care nu cunosc domeniile pe care le administrează”, este mesajul transmis de administratori.
Aceștia atrag atenția că, dincolo de documente, taxe, avize și autorizații, fiecare decizie administrativă poate avea consecințe directe asupra unor familii.
„În spatele fiecărei decizii administrative nu sunt doar niște hârtii. Sunt oameni. Sunt familii. Sunt copii. Sunt ani de muncă, de sacrificii și de speranțe”, au mai spus reprezentanții păstrăvăriei.
După 16 ani, familia se vede nevoită să tragă obloanele și să privească neputincioasă la ceea ce a construit.
„Astăzi, părinții mei pierd munca de 16 ani. Iar eu și sora mea vedem cum visul pentru care au luptat în fiecare zi se închide sub ochii noștri. Nu voi uita niciodată ziua aceasta. Nu pentru că s-a închis o păstrăvărie. Ci pentru că am văzut cum 16 ani de muncă cinstită au fost îngenuncheați nu de lipsa muncii, ci de administrația din această țară”, au conchis administratorii păstrăvăriei din Gura Teghii, județul Buzău.
Pentru știri actualizate în timp real, urmăriți pagina noastră de Facebook
