La Iași, bătălia pentru spațiul urban a devenit mai aprinsă ca oricând. Șoferii reclamă lipsa locurilor de parcare, iar pietonii sunt forțați să își facă drum pe carosabil din cauza trotuarelor transformate în parcări improvizate. Într-un oraș sufocat de mașini, fiecare metru de asfalt a ajuns motiv de conflict.
Conform Planului de Mobilitate Urbană Durabilă, Primăria Iași a desenat pe hârtie proiecte de parcări colective în cartiere precum Nicolina, Galata, CUG, Podu de Piatră, Octav Băncilă și Sălciilor. Bugetele estimate variază între 1,1 și 6 milioane de lei pentru fiecare proiect. În centrul orașului, pe străzile Barboi, Elena Doamna, Pantelimon și Costache Negruzzi, sunt programate investiții între 3 și 5,5 milioane de lei. Totodată, municipalitatea pregătește parcări de tip „park-and-ride” la Rond CUG II, Rond Dacia și Gara Socola, cu sume cuprinse între 60.000 și 179.000 lei.
De pe hârtie, orașul pare să se pregătească pentru o revoluție a mobilității. Planul de Acțiune privind Energia Durabilă și Clima arată reabilitarea a 5,5 kilometri de străzi, modernizarea a peste 6,5 kilometri de trotuare și amenajarea a 87 de locuri noi de parcare. Toate aceste cifre ar trebui să arate că Iașul se transformă într-un oraș mai accesibil, atât pentru șoferi, cât și pentru pietoni.
Realitatea de la firul ierbii arată altfel
În cartierele aglomerate, de la Tătărași până la Alexandru cel Bun, trotuarele au devenit prelungiri ale carosabilului. Șiruri întregi de mașini blochează zilnic accesul, obligând pietonii să ocolească pe stradă. Situația nu este doar neplăcută, ci și periculoasă: copii, părinți cu cărucioare și vârstnici sunt puși față în față cu traficul auto.
Legal, oprirea și staționarea pe trotuar sunt permise doar dacă se lasă un spațiu liber de minimum un metru pentru circulația pietonilor. Însă legea rămâne literă moartă în multe cartiere. Hotărârile locale prevăd sancțiuni între 25 și 2.500 de lei pentru ocuparea abuzivă a domeniului public, dar aplicarea lor este greu de urmărit. Mașinile continuă să rămână pe trotuar, iar șoferii recurg la tot felul de metode pentru a-și „rezerva” locul: scaune de plastic, pietre, bucăți de lemn sau cutii lăsate ca semne de proprietate.
Conflictul dintre șoferi și pietoni rămâne alimentat de frustrări și percepții, nu de transparență și soluții reale. Între timp, administrația locală continuă să anunțe proiecte și planuri. Milioanele de lei prevăzute pentru parcări colective și kilometrii de trotuare modernizate există în documente și devize, dar impactul lor direct asupra vieții de zi cu zi se lasă așteptat. Până atunci, ieșenii trăiesc paradoxul: lipsă acută de parcări și trotuare blocate de mașini. Pietonii par să fie cei care pierd teren, împinși pe carosabil de lipsa locurilor de parcare și de toleranța față de haosul urban.
