Presa din Ungaria vorbește despre cum a ajuns Nicușor Dan să-și dezamăgească o parte dintre alegători: De la „salvatorul democrației” la „trădător”, în doar 1 an
Cu puțin peste un an în urmă, Nicușor Dan era prezentat drept omul care a reușit să oprească ascensiunea extremei drepte în România. Astăzi, președintele se confruntă cu un fenomen care poate fi devastator pentru orice politician: dezamăgirea propriului electorat.
Publicația maghiară Telex analizează schimbarea de atmosferă din jurul președintelui României și vorbește despre o transformare spectaculoasă a imaginii sale: de la liderul pro-european care trebuia să apere democrația de extrema dreaptă la politicianul pe care unii dintre foștii săi susținători au început să-l numească „trădător”.
Este o evoluție care spune multe nu doar despre Nicușor Dan, ci și despre felul în care a fost construită victoria sa electorală.
Președintele ales împotriva extremei drepte
Victoria lui Nicușor Dan din 2025 a avut o puternică dimensiune de mobilizare anti-extremistă. În turul al doilea, alegătorii au avut de ales între candidatul independent și George Simion, liderul AUR. Dan a fost susținut de o parte importantă a electoratului urban, de alegători pro-europeni, de USR, PNL și UDMR și de numeroși români din diaspora.
Victoria sa a fost interpretată drept o respingere a naționalismului radical și o confirmare a orientării pro-occidentale a României.
Dar tocmai aici apare problema. Un președinte ales în primul rând pentru ceea ce reprezenta împotriva unui adversar are o dificultate majoră după ce adversarul este învins: trebuie să demonstreze pentru ce a fost ales.
Iar această etapă s-a dovedit mult mai complicată. Una dintre principalele dezamăgiri ale unei părți a electoratului lui Nicușor Dan este legată de relația cu partidele tradiționale.
În campania electorală, imaginea sa de candidat independent, rupt de vechea clasă politică, a reprezentat unul dintre principalele sale avantaje.
După instalarea la Cotroceni, însă, președintele a trebuit să opereze într-un sistem politic în care PSD, PNL, USR și UDMR rămân actori esențiali.
CITESTE SI: Nicușor Dan a promulgat Legea integrității. Dominic Fritz și peste 120 de aleși, vizați
Nicușor Dan a susținut necesitatea unei guvernări pro-occidentale și a încercat să mențină o poziție de mediator între partidele din coaliție. În aprilie, de exemplu, afirma că speră la găsirea unei formule care să permită continuarea guvernării pro-occidentale și excludea formarea unui guvern susținut de AUR.
Pentru o parte dintre alegătorii săi, însă, această politică a compromis exact imaginea pentru care l-au votat.
Omul care trebuia să schimbe sistemul pare să fi devenit omul care încearcă să-l gestioneze. Iar diferența este enormă.
„Trădarea” invocată de foști susținători
Critica nu vine doar din zona politică adversă. În iunie, liderul Forța Dreptei, Ludovic Orban, l-a acuzat pe Nicușor Dan că i-a dezamăgit pe cei care l-au votat și a folosit explicit termenul de „trădare”, reproșându-i inclusiv colaborarea cu politicienii pe care alegătorii săi doreau să-i îndepărteze de putere.
Este un mesaj important tocmai pentru că exprimă o frustrare care depășește granițele unei simple dispute politice. Alegătorii care l-au susținut pe Dan nu au votat doar împotriva lui George Simion.
Mulți au votat pentru o schimbare profundă a modului în care este condusă România. Au votat pentru competență, integritate, eficiență, reducerea privilegiilor politice și reformarea instituțiilor. Iar când aceste așteptări intră în conflict cu realitatea guvernării, dezamăgirea este inevitabilă.
Un sondaj citat de Transtelex arăta că aproape jumătate dintre români considerau că activitatea politică a președintelui a redus conflictele dintre partide și liderii politici, în timp ce 36% aveau opinia opusă.
Așadar, imaginea nu este una uniform negativă. Nicușor Dan nu și-a pierdut automat susținerea întregului electorat.
Dar problema este că așteptările foarte mari creează și dezamăgiri pe măsură. În cazul său, diferența dintre imaginea construită în campanie și realitatea exercitării funcției prezidențiale este tot mai vizibilă.
Un candidat independent poate promite schimbarea. Un președinte trebuie să negocieze cu Parlamentul. Un candidat poate critica sistemul iar un președinte trebuie să lucreze cu instituțiile sistemului.
Un candidat poate vorbi despre principii dar un președinte trebuie să ia decizii care produc consecințe politice, economice și sociale.
Iar aici apare testul adevărat pentru Nicușor Dan. Contextul politic nu îi este deloc favorabil. România se confruntă cu probleme bugetare serioase, presiuni pentru reducerea deficitului, tensiuni între partidele din zona guvernării și o societate profund polarizată.
În același timp, președintele trebuie să gestioneze relația cu Uniunea Europeană și Statele Unite, securitatea regională și războiul din Ucraina.
În august, Nicușor Dan a vorbit despre existența unui acord politic privind trecerea României la euro și despre faptul că, în ciuda „zgomotului politic”, există consens în privința unor obiective majore. El a indicat inclusiv adoptarea unor legi necesare pentru PNRR și discuțiile privind bugetul pentru 2027.
Cu alte cuvinte, președintele încearcă să transmită imaginea unei Românii care funcționează în ciuda conflictelor politice.
Problema este că o parte dintre cetățeni nu mai au răbdare pentru explicații. Vor rezultate. Cazul lui Nicușor Dan este interesant pentru că poate reprezenta un avertisment pentru întreaga clasă politică.
Alegerile prezidențiale din 2025 au demonstrat cât de puternică este nemulțumirea față de establishment. Victoria lui Dan a oprit, cel puțin pentru moment, ascensiunea unui candidat de extremă dreapta către Cotroceni.
Dar asta nu înseamnă că nemulțumirea care a alimentat ascensiunea extremei drepte a dispărut. Dimpotrivă. Dacă alegătorii care au votat împotriva sistemului ajung să creadă că noul președinte a devenit parte a sistemului, frustrarea poate reveni cu și mai multă forță.
Iar atunci problema nu va mai fi Nicușor Dan. Problema va fi întrebarea: Cine va mai putea convinge românii că schimbarea este posibilă prin vot?
Pentru că aceasta este adevărata miză a actualei perioade. Nicușor Dan a câștigat președinția într-un moment în care foarte mulți români se temeau de extrema dreaptă.
Acum trebuie să demonstreze că votul pentru el nu a fost doar un vot de frică. Ci un vot pentru schimbare.
Dacă nu va reuși, dezamăgirea poate fi mult mai periculoasă decât orice critică venită din partea adversarilor politici. Pentru că un adversar politic poate fi combătut. Un alegător dezamăgit este mult mai greu de recâștigat.
