Șeful ROMARM acuză un „dezastru” în industria de apărare a României: „Zero comenzi, nicio perspectivă!” Miliarde de euro pentru înarmare, dar fabricile românești nu au de lucru
Declarații extrem de dure din partea conducerii ROMARM, compania de stat care reunește o parte importantă a industriei românești de armament. Răzvan-Marian Pîrcălăbescu, directorul general al companiei, susține că primele zece luni ale anului 2026 au reprezentat un „dezastru” pentru 99% dintre firmele românești din industria de apărare, în condițiile în care acestea nu ar fi beneficiat de comenzi și nici de perspective clare de dezvoltare. Criticile vin într-un moment în care România discută despre investiții de miliarde de euro în înzestrare militară, inclusiv prin mecanismul european SAFE. Mai mult, șeful ROMARM a acuzat recent blocaje administrative care ar fi dus la neutilizarea a aproximativ 200 de milioane de lei destinate investițiilor în 2025.
„Zero comenzi, nicio perspectivă, nimic!” Un bilanț devastator prezentat de conducerea ROMARM
Industria românească de apărare traversează o perioadă extrem de dificilă, în ciuda creșterii cheltuielilor militare și a necesității consolidării capacităților de producție în contextul războiului din Ucraina.
Semnalul de alarmă vine chiar de la conducerea ROMARM, compania națională aflată în coordonarea Ministerului Economiei.
Răzvan-Marian Pîrcălăbescu a participat la o masă rotundă organizată la București de DefenseRomania, dedicată bilanțului sectorului național de securitate în 2026 și priorităților strategice pentru anul următor.
În intervenția sa, directorul ROMARM a descris situația industriei autohtone în termeni extrem de duri. Acesta a afirmat că primele zece luni ale anului au fost dezastruoase pentru aproape toate companiile românești din domeniul apărării.
„Zero comenzi, nicio perspectivă, nimic!”, a declarat Pîrcălăbescu, potrivit AGERPRES. Directorul a calificat situația drept o bătaie de joc la adresa industriei naționale de apărare.
Criticile directorului ROMARM vizează, în primul rând, modul în care sunt gândite și distribuite resursele financiare destinate apărării.
Pîrcălăbescu a invocat un volum de aproximativ 20 de miliarde de euro în contextul finanțărilor pentru apărare, inclusiv 11 miliarde de euro prin mecanismul SAFE, precum și un nivel al bugetului apărării de 2,45%.
În opinia sa, problema nu este exclusiv nivelul finanțării, ci modul în care aceasta este transformată în contracte și investiții industriale. România poate aloca sume considerabile pentru achiziții militare fără ca acestea să genereze automat comenzi pentru fabricile din țară.
Dacă echipamentele sunt cumpărate integral din import, impactul direct asupra producției românești poate fi limitat. În schimb, implicarea firmelor autohtone în fabricarea de componente, muniție, mentenanță, modernizare și dezvoltarea unor noi capacități de producție ar putea genera activitate economică și locuri de muncă.
Aceasta este, în esență, critica formulată de șeful ROMARM: bugetul militar nu ar trebui privit doar ca o sursă de finanțare pentru achiziții și cheltuieli curente, ci și ca un instrument de dezvoltare a industriei naționale.
Aproximativ 200 de companii active în industria de apărare. Doar 22 sunt de stat
Potrivit datelor prezentate de Pîrcălăbescu, ecosistemul industriei naționale de apărare cuprinde aproximativ 200 de companii.
Dintre acestea, numai 22 sunt societăți de stat, restul fiind firme private. Această structură arată că industria de apărare nu se rezumă la uzinele tradiționale de armament și muniție.
Sectorul include și companii care pot furniza echipamente, componente, tehnologii, servicii de inginerie și alte produse necesare sistemului militar. Directorul ROMARM consideră că statul trebuie să colaboreze mult mai eficient cu firmele private pentru a valorifica infrastructura existentă.
Potrivit acestuia, ROMARM dispune de acreditări, capacități industriale și peste 5.000 de hectare de infrastructură, resurse dificil de replicat în condițiile actuale.
Problema este că deținerea terenurilor, clădirilor și autorizațiilor nu garantează competitivitatea economică. Pentru a transforma aceste resurse în producție modernă sunt necesare investiții, echipamente, personal calificat și contracte comerciale.
Pîrcălăbescu propune dezvoltarea unor parteneriate între companiile de stat și cele private, inclusiv prin societăți mixte și asocieri în participațiune.
Într-un asemenea model, statul ar putea pune la dispoziție infrastructura și capacitățile existente, iar partenerii privați ar putea contribui cu tehnologie, capital și acces la piețe.
Succesul unor astfel de parteneriate ar depinde însă de condițiile contractuale, de transparență și de capacitatea de a atrage comenzi.
Acuzații grave: investiții de 200 de milioane de lei, pierdute în 2025 din cauza blocajelor administrative
Declarațiile de marți vin după un alt avertisment lansat de directorul ROMARM la începutul lunii noiembrie. Pîrcălăbescu a susținut că industria națională de apărare a pierdut posibilitatea de a utiliza aproximativ 200 de milioane de lei pentru investiții în 2025.
Potrivit explicațiilor sale, Guvernul alocase aproximativ un miliard de lei pentru investiții în industria de apărare, inclusiv pentru proiecte ale unor companii precum Mija, Carfil și Uzina Mecanică București.
Directorul ROMARM a afirmat că o parte dintre proiecte nu ar fi primit aprobările necesare în cadrul Consiliului Tehnico-Economic al ministerului responsabil.
În consecință, aproximativ 200 de milioane de lei nu ar fi putut fi utilizați pentru modernizarea capacităților industriale. Pîrcălăbescu a calificat situația drept un sabotaj al industriei de apărare, criticând conducerile ministeriale din perioada respectivă.
În industria de apărare, asemenea întârzieri pot afecta capacitatea companiilor de a participa la licitații, de a dezvolta produse noi și de a respecta termenele unor contracte viitoare.
ROMARM pregătește o restructurare majoră: 15 filiale ar putea pierde conducerile separate
Una dintre soluțiile propuse de conducerea ROMARM este reorganizarea profundă a companiei. În prezent, ROMARM are 15 filiale, fiecare cu propriile structuri administrative și de conducere.
Directorul general consideră că acest model generează cheltuieli și suprapuneri de responsabilități, în timp ce structura centrală nu dispune de suficiente instrumente pentru a coordona eficient activitatea industrială.
Pîrcălăbescu a propus transformarea filialelor în sucursale fără personalitate juridică distinctă. O asemenea reorganizare ar putea elimina o parte dintre funcțiile administrative duplicate și ar permite o coordonare mai directă a investițiilor și producției.
Propunerea nu reprezintă însă o decizie definitivă. Modificarea structurii companiei necesită aprobările instituționale și juridice corespunzătoare.
Directorul ROMARM a declarat că intenționează să prezinte din nou proiectul ministrului Economiei, Daniel Zamfir, urmând ca acesta să poată fi analizat și la nivelul Consiliului Suprem de Apărare a Țării.
Planul de reorganizare urmărește inclusiv înlocuirea unor linii de producție învechite cu echipamente moderne, capabile să fabrice produse compatibile cu cerințele NATO.
Ministerul Economiei a propus deja transformarea ROMARM într-un holding industrial
Un element important, care arată că problema reorganizării nu este nouă, îl reprezintă documentele de politică publică prezentate de Ministerul Economiei la 19 octombrie 2026.
La acel moment, ministerul a propus transformarea ROMARM într-un holding industrial integrat, organizat pe domenii de activitate și condus printr-un sistem de guvernanță menit să reducă influența politică.
Documentele au evidențiat și o problemă structurală: rolul limitat al companiei-mamă în raport cu filialele sale. Propunerea ministerului urmărea o integrare industrială mai puternică, inclusiv prin gruparea activităților specializate și prin monitorizarea investițiilor.
De asemenea, ministerul a propus un mecanism de verificare a obligațiilor privind localizarea producției în România, asumate prin acordurile de cooperare industrială.
Această măsură este importantă deoarece achizițiile militare de mare valoare pot include angajamente privind transferul de tehnologie, producția locală sau participarea firmelor românești la lanțurile de aprovizionare.
Fără mecanisme de monitorizare, există riscul ca promisiunile de dezvoltare industrială să nu se transforme în investiții și contracte efective.
Ministrul Economiei anunță că vrea să reorganizeze ROMARM și să gestioneze programele SAFE
La începutul lunii noiembrie, ministrul Economiei, Daniel Zamfir, a confirmat public că reorganizarea ROMARM se află printre prioritățile sale.
Ministrul a vorbit despre transformarea companiei într-o structură care să gestioneze mai eficient filialele din teritoriu și programele industriale asociate mecanismului SAFE.
Prin urmare, autoritățile au recunoscut deja necesitatea schimbării modelului de funcționare. Problema rămasă este ritmul implementării.
În timp ce ministerul discută despre reorganizare, directorul ROMARM susține că o mare parte a industriei de apărare nu primește comenzile de care are nevoie pentru a funcționa și a se dezvolta.
Această contradicție între planurile de reformă și rezultatele economice reclamate de industrie reprezintă una dintre temele centrale ale dezbaterii.
Industria de apărare, afectată și de probleme de integritate și securitate
Dificultățile economice și administrative ale ROMARM apar într-un context mai larg de probleme instituționale.
În iulie 2026, compania a reclamat public degradarea unor active industriale, decalajele tehnologice și dificultățile de coordonare a filialelor. Tot în iulie, procurorii DNA au efectuat cercetări într-un dosar de corupție care a vizat persoane din conducerea unor uzine de armament. Ancheta a evidențiat necesitatea unor mecanisme de control și integritate în gestionarea companiilor strategice. Persoanele cercetate beneficiază de prezumția de nevinovăție.
În plus, securitatea fizică și informatică a instalațiilor industriale a devenit o preocupare majoră. Pe 5 noiembrie, conducerea ROMARM a anunțat intenția de a consolida structurile de protecție și de a introduce monitorizare permanentă, în contextul unor amenințări semnalate de instituțiile statului.
În următorii ani, statul român va trebui să finanțeze programe militare importante, în contextul angajamentelor NATO și al deteriorării mediului de securitate regional.
Dar simpla creștere a bugetului apărării nu garantează dezvoltarea industriei românești. Pentru ca o parte mai mare a cheltuielilor să se transforme în activitate economică internă, companiile românești trebuie să poată participa la contracte, să îndeplinească standardele tehnice și să livreze produse competitive.
Aceasta presupune investiții în tehnologie, personal calificat, cercetare și dezvoltare, dar și un cadru administrativ care să permită executarea rapidă a proiectelor.
În lipsa acestor condiții, România riscă să rămână în principal cumpărător de echipamente militare, în loc să devină și un producător mai important.
Pe de altă parte, dezvoltarea producției locale nu poate fi realizată doar prin rezervarea unor contracte pentru companiile de stat. Este nevoie de competitivitate, calitate, respectarea termenelor și parteneriate care să aducă rezultate economice verificabile.
Pentru conducerea ROMARM, anul 2027 ar putea deveni decisiv. Pe de o parte, compania așteaptă aprobarea și implementarea restructurării.
Pe de altă parte, industria are nevoie de contracte și investiții care să permită modernizarea capacităților existente și dezvoltarea unor produse noi. Un prim indicator al schimbării ar fi transformarea programelor de înzestrare în comenzi concrete pentru producătorii din România.
