SUA împinge gazul american în Balcani. Planurile pentru noi conducte provoacă îngrijorări la Bruxelles
Statele Unite își intensifică eforturile pentru extinderea infrastructurii de gaze naturale în Balcani, cu obiectivul de a facilita accesul regiunii la gazul natural lichefiat american (LNG). Inițiativa este prezentată de Washington drept o soluție pentru consolidarea securității energetice și reducerea dependenței de gazul rusesc, însă la Bruxelles au apărut îngrijorări legate de investițiile masive în infrastructură fosilă și de modul în care acestea se potrivesc cu politica energetică a Uniunii Europene.
Unul dintre proiectele centrale este dezvoltarea infrastructurii care ar urma să conecteze Bosnia și Herțegovina la rețeaua de gaze a Croației și, prin aceasta, la terminalul LNG de pe insula Krk. Conducta cunoscută drept Southern Interconnection ar putea permite Bosniei să importe gaze provenite inclusiv din Statele Unite și să reducă dependența de actualele surse de aprovizionare.
Oficialii UE au avertizat că acest lucru ar putea amenința candidatura Bosniei la UE, potrivit publicației The Guardian.
„Ambasadorul nostru a scris scrisori și a semnalat problemele pe care le observăm ca fiind potențiale în acest proiect”, a declarat András Hujber, care conduce diplomația energetică a executivului UE în Balcanii de Vest. El a adăugat că, Comisia intenționează să „urmărească acest lucru într-un mod adecvat”, fără a specifica ce fel de măsuri ar putea fi luate. Corespondența internă a Comisiei reflectă aceste preocupări, atrăgând atenția asupra lipsei de transparență din jurul contractului AAFS, precum și asupra riscurilor legate de gazificare.
Acțiunea executivului de la Sarajevo a stârnit, de asemenea, consternare în rândul conducerii Comunității Energetice, o inițiativă condusă de UE care ajută țările care doresc să adere la UE – printre care se numără Bosnia și Herțegovina, Albania și Kosovo, precum și Serbia, Georgia, Moldova, Muntenegru și Macedonia, să își alinieze regulile cu cele ale blocului comunitar, un proces care amenință să fie perturbat de implicarea tot mai profundă a SUA în regiune.
La summitul Inițiativei celor Trei Mări desfășurat la Dubrovnik în aprilie, secretarul american pentru Energie, Chris Wright, a anunțat împreună cu oficiali europeni și companii americane investiții private de ordinul miliardelor de dolari în infrastructura energetică din Europa Centrală și de Est. Washingtonul a promovat cu această ocazie un cadru pentru dezvoltarea unor noi conducte de gaze, destinat să faciliteze creșterea importurilor europene de LNG american.
Pentru administrația americană, miza este atât economică, cât și strategică. SUA încearcă să își consolideze poziția pe piața europeană a gazelor, în timp ce țările europene caută alternative la gazul rusesc. Datele IEEFA arată că importurile europene de LNG american au crescut de la 29,8 miliarde de metri cubi în 2021 la 99,5 miliarde de metri cubi în 2025. În primul trimestru din 2026, gazul american a reprezentat 63% din importurile de LNG ale Europei.
Croația are un rol important în această strategie datorită terminalului LNG de la Krk. Potrivit datelor citate de IEEFA, 87% din LNG-ul importat de Croația în primul trimestru al anului 2026 provenea din Statele Unite. Extinderea conductelor din regiune ar permite ca gazul ajuns în Croația să fie transportat mai departe către alte state din Balcani și Europa Centrală.
De ce este îngrijorată UE
Problema nu este doar originea gazului, ci și investiția în infrastructura necesară transportului acestuia. Uniunea Europeană își accelerează tranziția către surse de energie cu emisii reduse și își propune reducerea consumului de combustibili fosili. În acest context, Bruxelles-ul analizează cu atenție proiectele de conducte care ar putea menține regiunea dependentă de gaz pentru decenii.
Euronews a relatat că acordurile privind extinderea infrastructurii de gaze din Balcani au generat preocupări privind dependența pe termen lung de combustibili fosili, riscul ca unele investiții să devină active neutilizabile și compatibilitatea anumitor proiecte cu regulile europene privind piața energiei și obiectivele climatice.
Există și o dispută legată de modul în care sunt atribuite unele contracte. În Bosnia și Herțegovina, proiectul Southern Interconnection a ajuns în centrul unei controverse după ce autoritățile au luat în calcul atribuirea proiectului unei companii americane, AAFS Infrastructure and Energy, fără o procedură competitivă clasică. Compania este asociată cu persoane apropiate administrației Donald Trump.
Bruxelles-ul a avertizat autoritățile de la Sarajevo că modul de gestionare a proiectului poate avea consecințe asupra parcursului european al Bosniei și Herțegovinei. Într-o scrisoare transmisă autorităților bosniace, reprezentantul UE la Sarajevo a subliniat necesitatea coordonării legislației privind conducta cu instituțiile europene.
Washingtonul vede gazul ca pe o chestiune de securitate
Pentru Statele Unite, reducerea dependenței europene de gazul rusesc este prezentată și ca o problemă de securitate. Extinderea infrastructurii LNG și a conductelor ar permite Europei să importe mai mult gaz din SUA și din alte surse, reducând dependența de rutele controlate de Rusia.
O analiză publicată de European Western Balkans arată că politica americană în regiune s-a concentrat tot mai mult pe securitatea energetică, integrarea piețelor și reducerea dependenței de Rusia. În același timp, proiectele americane din infrastructura energetică și de transport au căpătat o dimensiune strategică mai pronunțată.
Washingtonul promovează, astfel, o combinație între investițiile private americane și obiectivele strategice ale administrației. În cazul Balcanilor, această abordare este vizibilă în special în dezvoltarea conductelor, a infrastructurii LNG și a coridoarelor regionale de transport.
Situația creează însă o dilemă pentru Uniunea Europeană. Renunțarea la gazul rusesc presupune găsirea unor surse alternative, iar LNG-ul american reprezintă deja o componentă importantă a aprovizionării europene. În același timp, o dependență foarte mare de un singur furnizor alternativ poate crea o nouă vulnerabilitate energetică.
Datele disponibile arată că gazul rusesc continuă să reprezinte aproximativ 12% din consumul de gaze al UE, în timp ce importurile de LNG american au crescut puternic în ultimii ani. Agenția UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) monitorizează în continuare procesul de eliminare treptată a gazului rusesc de pe piața europeană.
Pentru Balcanii de Vest, dezvoltarea noilor conducte poate însemna acces la o piață mai diversificată și reducerea dependenței de infrastructura rusească. Pentru Bruxelles, însă, întrebarea este cât de multă infrastructură nouă de gaze este justificată într-o Europă care își propune să reducă treptat utilizarea combustibililor fosili.
În acest context, extinderea rețelei de conducte din Balcani a devenit mai mult decât un proiect energetic. Ea se află la intersecția dintre securitatea energetică, interesele comerciale americane, reducerea influenței Rusiei și strategia climatică a Uniunii Europene.
