Ziua Artileriei și Rachetelor Antiaeriene este marcată anual pe 19 septembrie, dată care amintește de începuturile apărării antiaeriene în Armata Română și de evoluția acestei arme de-a lungul timpului.
Istoria artileriei antiaeriene românești este legată de anul 1916, în timpul Primului Război Mondial. În cadrul manevrei militare de la Flămânda, executată de Armata a 3-a, o baterie dotată cu tunuri antiaeriene a reușit să doboare un avion inamic. Evenimentul este considerat unul dintre momentele importante pentru dezvoltarea apărării împotriva atacurilor aeriene în România.
Cum a apărut artileria antiaeriană în România
Primele structuri specializate pentru combaterea aeronavelor au fost organizate în 1916, anul în care artileria antiaeriană a devenit un tip distinct de armă, cu misiuni și organizare proprii.
La 15 august 1916 a fost înființat Corpul Apărării Antiaeriene, principala sa misiune fiind protejarea Capitalei împotriva atacurilor aeriene.
Pe măsură ce aviația militară s-a dezvoltat, apărarea antiaeriană a trecut printr-un proces rapid de modernizare. Au fost introduse noi mijloace de luptă, iar obiectivele considerate importante din punct de vedere militar și civil au fost stabilite în funcție de necesitățile de apărare și de importanța lor strategică.
Artileria antiaeriană în cele două războaie mondiale
În timpul Primului Război Mondial, structurile de artilerie antiaeriană ale Armatei Române au fost implicate în acțiuni militare în mai multe zone, inclusiv în Capitală și în împrejurimi, pe Valea Prahovei, în Dobrogea, la Brașov și Turnu Severin.
Ulterior, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, artileria antiaeriană a trecut prin noi transformări în ceea ce privește organizarea, dotarea și modul de utilizare în operațiuni. Schimbările au fost determinate inclusiv de dezvoltarea aviației de atac și de creșterea importanței acesteia în desfășurarea operațiunilor militare.
Modernizarea apărării antiaeriene după război
După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, mijloacele destinate luptei antiaeriene au continuat să se dezvolte. Transformările au continuat și după încheierea Războiului Rece, pe fondul schimbărilor din domeniul militar și al apariției unor noi tipuri de amenințări aeriene.
Un nou capitol pentru structurile române de apărare antiaeriană a început odată cu integrarea României în NATO, în anul 2004. Unitățile specializate ale Armatei Române au participat ulterior la numeroase exerciții militare comune alături de state membre NATO și țări partenere.
Ziua Artileriei și Rachetelor Antiaeriene reprezintă, astfel, un moment de referință pentru arma care are ca misiune protejarea spațiului aerian și a obiectivelor importante împotriva amenințărilor aeriene, potrivit MAPN .
