UE îi deschide Canadei o ușă fără precedent: primul „membru asociat” al Uniunii Europene. Trump avertizează că ar putea fi un „act ostil”
Uniunea Europeană vrea să deschidă o cale fără precedent pentru Canada, care ar putea deveni primul „membru asociat” al blocului comunitar. Propunerea a fost făcută miercuri, 16 septembrie, de președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în timpul discursului privind Starea Uniunii Europene, susținut la Strasbourg, în prezența premierului canadian Mark Carney.
„Aș dori să lucrez cu dumneavoastră pentru a deschide calea ca Canada să fie primul membru asociat al UE”, i-a transmis von der Leyen lui Carney. Propunerea presupune ridicarea relației dintre Bruxelles și Ottawa la un nivel mult mai apropiat decât actuala cooperare comercială și politică.
Există însă un detaliu esențial: statutul de „membru asociat” nu există în prezent în tratatele Uniunii Europene. Ar trebui, prin urmare, creat un nou cadru juridic și politic, iar forma exactă a acestei relații este încă necunoscută. Nu ar fi vorba despre aderarea Canadei la UE cu drepturi depline și nici despre acordarea dreptului de vot în instituțiile europene.
Ideea este una dintre cele mai spectaculoase propuneri lansate de Bruxelles în ultimii ani și vine într-un moment în care relațiile dintre Canada și Statele Unite sunt tensionate, iar Ottawa încearcă să-și diversifice parteneriatele economice și strategice.
Von der Leyen a propus transformarea actualei relații UE–Canada într-o „Alianță pentru viitor”, care să depășească domeniul comerțului și să includă cooperare în tehnologie, inteligență artificială, energie, minerale critice, apărare, producție industrială și Arctică.
„Acesta este un parteneriat nu împotriva altcuiva, ci pentru puterea noastră comună”, a transmis von der Leyen, insistând asupra faptului că apropierea de Canada trebuie privită ca o consolidare a ambelor părți.
Canada și UE au deja o relație economică strânsă prin acordul comercial CETA, iar comerțul dintre cele două părți a crescut substanțial după intrarea în aplicare a acordului. În plus, Canada a devenit în acest an primul stat din afara UE care a intrat într-un important program european de finanțare a apărării.
Noua propunere merge însă mult mai departe.
În viziunea Bruxellesului, cooperarea ar putea include integrarea unor componente ale industriilor de apărare, dezvoltarea unor proiecte comune în domeniul inteligenței artificiale și al tehnologiilor avansate, cooperarea privind mineralele critice și bateriile, securitatea energetică și proiecte comune în regiunea Arctică.
Canada ar deveni astfel primul stat care nu este membru al UE căruia i s-ar propune oficial o asemenea formă de asociere.
Premierul Mark Carney a venit la Strasbourg după ce afirmase că Ottawa urmărește o „alianță unică” cu Uniunea Europeană, fără a solicita însă aderarea propriu-zisă la blocul comunitar. Prezența sa la discursul Ursulei von der Leyen și reacția pozitivă din Parlamentul European au dat o puternică încărcătură politică momentului.
De ce este important acest lucru?
Pentru că relația UE–Canada se dezvoltă într-un moment în care Ottawa caută alternative la dependența economică de Statele Unite. Canada este profund legată de economia americană, iar politica administrației Donald Trump, inclusiv tarifele și presiunile comerciale, a determinat guvernul lui Carney să caute noi piețe și parteneriate.
În acest context, Europa reprezintă una dintre cele mai importante alternative. Dar propunerea Bruxellesului are deja un prim adversar declarat: Donald Trump.
Președintele american a reacționat dur la ideea ca Canada să devină membru asociat al UE. Trump a spus că o asemenea decizie ar putea reprezenta un „act ostil” dacă ar fi luată cu intenții nefavorabile Statelor Unite. El a amenințat că Washingtonul ar putea răspunde prin tarife foarte ridicate împotriva Europei sau chiar prin restrângerea comerțului în anumite domenii.
Trump a calificat ideea asocierii Canadei cu UE drept „ridicolă” și a criticat în termeni duri relația comercială cu Ottawa. Reacția arată că apropierea dintre Canada și UE nu mai este privită la Washington ca o simplă chestiune economică bilaterală.
Miza este cu atât mai mare cu cât Canada își diversifică în paralel relațiile de securitate.
Ottawa a anunțat miercuri că a solicitat să se alăture Joint Expeditionary Force, o structură militară condusă de Marea Britanie și formată din state nord-europene membre NATO. În același timp, Canada își consolidează cooperarea în domeniul apărării cu statele europene.
Iar aici apare și situația Marii Britanii. Paradoxal, Marea Britanie, stat european și fost membru al UE, nu beneficiază automat de un asemenea statut. Londra încearcă în prezent să-și apropie relația de Bruxelles după Brexit, însă modelul propus pentru Canada nu este, în acest moment, un mecanism disponibil automat pentru britanici.
Diferența este importantă. Canada nu a fost niciodată membră a UE și nu există problema Brexitului sau a unei eventuale reveniri la beneficiile integrării europene după retragere.
În plus, pentru Bruxelles, Canada reprezintă în actualul context un partener strategic cu care poate construi o relație nouă de la zero, în domenii precum apărare, energie, tehnologie și Arctică.
Marea Britanie are deja o relație complexă și instituționalizată cu UE, iar apropierea de Bruxelles trebuie negociată în limitele stabilite după Brexit.
Ce ar însemna concret statutul de membru asociat?
Deocamdată, nimeni nu poate da un răspuns definitiv. Tocmai acesta este unul dintre punctele sensibile ale propunerii.
UE nu are o categorie juridică standard pentru „membri asociați”. Prin urmare, Bruxelles-ul ar trebui să stabilească ce drepturi ar primi Canada, ce obligații ar avea și în ce măsură ar putea participa la programe europene, la anumite politici comune sau la proiecte de apărare.
Există deja modele de apropiere foarte strânsă de UE, precum relațiile pe care blocul le are cu Norvegia, Islanda sau Elveția, însă acestea funcționează pe baze juridice diferite și nu reprezintă un „statut de membru asociat” propriu-zis.
În plus, ideea nu este complet izolată. În acest an, în Germania a fost discutată posibilitatea unui statut de membru asociat pentru Ucraina, ca o formă intermediară între statutul de țară candidată și cel de membru deplin. Propunerea nu a fost însă transformată într-un statut european existent.
În cazul Canadei, însă, contextul este diferit.
Nu este vorba despre extinderea UE spre un stat european care dorește să adere, ci despre construirea unui parteneriat strategic transatlantic între Europa și un stat nord-american. Iar acest lucru poate schimba inclusiv modul în care este privită viitoarea arhitectură geopolitică a Occidentului.
Uniunea Europeană încearcă să-și consolideze capacitatea economică și militară. Canada încearcă să-și reducă dependența de Statele Unite. Marea Britanie caută o relație mai apropiată cu UE, dar fără revenirea la statutul de membru. Iar administrația Trump privește cu suspiciune extinderea relațiilor dintre Ottawa și Bruxelles.
Pentru România, evoluția este relevantă inclusiv din perspectiva securității. România este simultan membră a UE și NATO, iar Canada este un aliat NATO important pe flancul estic al Alianței. O apropiere mai puternică între Canada și UE ar putea avea efecte asupra cooperării europene în domeniul apărării și asupra relațiilor transatlantice.
