Într-unul dintre cele mai aride colțuri ale Chinei, dunele de nisip ale deșertului Kubuqi cedează treptat locul unui ocean de panouri fotovoltaice. Autoritățile chineze derulează aici un proiect de o amploare fără precedent: o fâșie energetică de 400 de kilometri lungime și până la 5 kilometri lățime, cu o capacitate țintă de 100 de gigawați până în 2030. NASA a botezat informal această construcție „Marele Zid Solar”.
Un cal de aproape 1,4 milioane de metri pătrați, vizibil din satelit
Simbolul vizual al întregului proiect este centrala Junma, un ansamblu de panouri aranjate cu precizie astfel încât, privite din aer, să contureze silueta unui cal în galop. Nu este o simplă capriciu estetic: instalația a intrat în Cartea Recordurilor Guinness pe 9 iulie 2019, după ce a folosit 196.320 de panouri fotovoltaice pe o suprafață de aproape 1,4 milioane de metri pătrați. NASA precizează că „Junma” înseamnă în mandarină „cal nobil” sau „cal bun” — o referință la importanța culturală a acestui animal în regiunea respectivă. Centrala produce în jur de 2 miliarde de kilowați-oră anual, suficient pentru nevoile energetice ale 300.000–400.000 de locuințe.
De la furtuni de nisip, la câmpuri solare
Kubuqi, al șaptelea deșert ca suprafață din China, se desfășoară pe peste 400 de kilometri de la est la vest, în nordul platoului Ordos, din Mongolia Interioară. Timp de decenii, a fost sursa furtunilor de nisip care sufocau periodic nordul Chinei, inclusiv Beijingul. Acum, imaginile surprinse de sateliții NASA Landsat 8 și Landsat 9 arată o transformare dramatică între 2017 și 2024: acolo unde nu era decât nisip, s-au înmulțit câmpurile întunecate de panouri, montate într-o fâșie compactă de dune, la sud de Fluviul Galben, între orașele Baotou și Bayannur. Zona beneficiază de iradiere solară ridicată, teren relativ plat și proximitate față de centrele industriale.
Panourile luptă și împotriva deșertului
Dincolo de producția de energie, proiectul urmărește și o țintă ecologică. Panourile sunt instalate la o înălțime mai mare decât standardul obișnuit, acționând ca paravânt care frânează curenții la nivelul solului și stabilizează nisipul. Umbra pe care o creează reduce evaporarea apei, permițând creșterea ierbii și a unor plante furajere direct sub panouri — un model pe care autoritățile îl numesc „control industrial al deșertului”. Compania Huawei Digital Power raportează că în jurul unor instalații au început deja să apară arbuști și zone verzi, acolo unde altădată domina nisipul.
Până la momentul analizat de NASA, fuseseră instalați aproximativ 5,4 gigawați. Drumul până la cei 100 de gigawați propuși pentru 2030 este lung, dar ritmul instalărilor urmează să crească semnificativ în anii următori
