Prima dronă care a traversat sute de kilometri prin România ridică semne de întrebare. Ce remarcă o companie de consultanță ucraineana despre apărarea antidronă
Incidentul dronei rusești care ar fi pătruns în spațiul aerian al României și ar fi parcurs un traseu de peste 350 de kilometri înainte de a fi doborâtă readuce în atenție vulnerabilitățile apărării aeriene și necesitatea dezvoltării unor sisteme specializate pentru combaterea dronelor.
Potrivit unei analize realizate de compania ucraineană Defense Express, drona ar fi fost observată la ora 09:39, la aproximativ 20 de kilometri est de Sulina, în apropierea gurii de vărsare a Dunării. Aparatul ar fi fost doborât la ora 11:02, în judetul Buzău, după un traseu estimat la peste 350 de kilometri.
Analiza susține că drona ar fi zburat inițial spre vest, către Brăila, pe o distanță de peste 130 de kilometri, după care și-ar fi schimbat direcția spre sud, ajungând în zona Fetești. Ulterior, aparatul ar fi virat spre nord-vest, fiind în cele din urmă interceptat.
Dacă estimarea privind distanța și timpul petrecut în spațiul aerian românesc este corectă, viteza medie a dronei ar fi depășit 260 km/h. Această valoare este semnificativ mai mare decât viteza de croazieră atribuită unor drone rusești cu elice, precum Shahed sau Geran-2.
În aceste condiții, Defense Express ia în calcul posibilitatea ca drona să fi fost o variantă cu propulsie reactivă, precum Geran-3 sau Geran-4, care ar avea o viteză de croazieră estimată la aproximativ 300 km/h. Cu toate acestea, autoritățile române s-au limitat doar să precizeze că a fost o dronă rusească Shahed, fără să ofere mai multe detalii.
„Tinând cont de distanța parcursă și de timpul petrecut în spațiul aerian românesc, aproximativ 1 oră și 22 de minute, viteza medie a dronei a fost de peste 260 km/h. Această cifră este deja semnificativ mai mare decât viteza de croazieră a dronelor rusești cu elice cu rază lungă de acțiune, precum Shahed, Geran-2, și a țintelor false precum Gerber, care este de aproximativ 180 km/h. Obiectiv, este mai aproape de capacitățile dronelor cu reacție precum „Geran-3” sau „Geran-4”, care au o viteză de croazieră de aproximativ 300 km/h. Și atunci o astfel de dronă cu reacție rusească ar trebui să zboare aproximativ 400 km în total, ceea ce este în cele din urmă destul de plauzibil, având în vedere posibilele sale manevre suplimentare. O altă opțiune este că sistemul românesc de apărare aeriană a avut anumite dificultăți în urmărirea dronei, iar raza sa reală de zbor este mai scurtă. O altă ipoteză este că, sistemele de apărare aeriană ar fi avut dificultăți în urmărirea permanentă a dronei, ceea ce ar însemna că distanța parcursă în realitate ar fi putut fi mai mică”, a precizat compania de consultanță ucraineană.
Miruță: „Nu pentru toate dronele care intră în spațiul aerian românesc ridicăm avioane de vânătoare”
Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță, a explicat că România nu se bazează exclusiv pe avioanele de luptă pentru protejarea spațiului aerian și că există un sistem mixt de apărare.
„Cu siguranță că nu pentru toate dronele care intră în spațiul aerian românesc ridicăm avioane de vânătoare. Există un mix de soluții care au fost implementate în zona respectivă. Există apărare antiaeriană și la sol”, a declarat Radu Miruță pentru Cotidianul.
Ministrul a precizat că sistemele terestre au o rază de acțiune limitată, iar avioanele de vânătoare sunt utilizate în zonele care nu beneficiază de acoperire suficientă din partea sistemelor de la sol.
„Folosim avioanele de vânătoare pentru zonele în care nu este acoperire din partea sistemelor de la sol. În același timp, am cerut și sprijin NATO și am comandat tot ceea ce este nevoie pentru a ajunge la un grad de siguranță aproape absolut”, a subliniat ministrul Apărării.
O problemă importantă este însă timpul necesar pentru consolidarea capabilităților României. Potrivit lui Radu Miruță, contractele pentru noile echipamente au fost semnate abia la finalul lunii mai, iar primele sisteme vor fi livrate peste aproximativ 11 luni.
„Am semnat contractele la finalul lunii mai prin acel instrument financiar SAFE și termenul de livrare pentru primul echipament este 11 luni. Pentru celelalte, până la 2 ani, 2 ani și jumătate”, a precizat ministrul interimar al Apărării.
Această situație arată că România se află într-o perioadă de tranziție: pe de o parte, trebuie să gestioneze amenințările actuale cu echipamentele disponibile, iar pe de altă parte, trebuie să aștepte operaționalizarea unor sisteme moderne, special concepute pentru războiul dronelor.
Merops, noul strat de apărare împotriva dronelor
În acest context, un rol important îl poate avea sistemul anti-dronă Merops, integrat în dispozitivul de apărare al României în luna iunie, după parcurgerea etapelor de testare, evaluare și validare operațională.
Merops este conceput pentru detectarea, identificarea, urmărirea și neutralizarea dronelor care operează la joasă altitudine. Sistemul combină radare, senzori electro-optici și infraroșu, sisteme de comandă și control și tehnologii de inteligență artificială.
Un avantaj important este că sistemele de acest tip sunt concepute special pentru amenințările reprezentate de drone și pot completa apărarea antiaeriană tradițională, care este orientată în principal către avioane, elicoptere și rachete.
În plus, utilizarea dronelor-interceptor poate reprezenta o alternativă mai eficientă din punct de vedere financiar la lansarea unor rachete antiaeriene foarte scumpe împotriva unor ținte care pot costa doar câteva zeci de mii de dolari.
România are nevoie de o apărare antidronă stratificată
Cazul dronei care ar fi traversat sute de kilometri prin spațiul aerian românesc arată o realitate esențială a conflictelor moderne: o apărare aeriană eficientă nu poate depinde de o singură categorie de arme sau de avioane de vânătoare.
România dispune de avioane F-16, beneficiază de prezența aeronavelor aliate și are sisteme de apărare antiaeriană la sol. Totuși, proliferarea dronelor ieftine, a dronelor cu rază lungă de acțiune și, posibil, a unor platforme mai rapide impune dezvoltarea unei arhitecturi defensive stratificate.
Aceasta ar trebui să includă radare capabile să detecteze ținte mici și lente, sisteme de război electronic, tunuri antiaeriene, drone-interceptor și sisteme de rachete, fiecare utilizat în funcție de tipul și caracteristicile amenințării.
În acest sistem, F-16 ar trebui să rămână o capabilitate importantă pentru situațiile în care este necesară interceptarea unei ținte care nu poate fi neutralizată eficient prin mijloace mai ieftine. În același timp, sistemele precum Merops pot asigura un nivel intermediar de protecție împotriva dronelor.
Incidentul ridică întrebări legitime privind timpul de detectare, urmărire și interceptare a unei drone care pătrunde în spațiul aerian românesc. Totuși, nu poate fi considerat, în lipsa unor date oficiale complete, o dovadă că apărarea aeriană a României a eșuat.
Ceea ce demonstrează însă cazul este că amenințarea reprezentată de drone evoluează rapid. Dacă aparatele devin mai rapide, mai autonome și mai greu de detectat, România trebuie să accelereze dezvoltarea unei apărări antidronă moderne și stratificate.
Cazul dronei care ar fi traversat peste 350 de kilometri prin România poate fi privit ca un test important pentru arhitectura de apărare a țării și, totodată, ca un semnal că războiul dronelor a intrat într-o nouă etapă, în care viteza, costul redus și capacitatea de a penetra apărarea aeriană devin factori tot mai importanți.
Oficial, România are 55 de avioane F-16, o prezență constantă a avioanelor de vânătoare din alte țări NATO , precum și 41 de drone antiaeriene Gepard extrem de eficiente pentru interceptare.
Pentru știri actualizate în timp real, urmăriți pagina noastră de Facebook
