Botoșani | Conacul Corbu din Dămileni, o bucată de istorie care se prăbușește sub ochii autorităților

Botoșani | Conacul Corbu din Dămileni, o bucată de istorie care se prăbușește sub ochii autorităților

Un conac ridicat în urmă cu sute de ani, care a devenit în perioada interbelică școală de horticultură și a purtat numele celor care au lăsat prin testament ca proprietatea lor să servească educației, se află astăzi într-o stare avansată de degradare. Conacul Corbu din Dămileni, comuna Cristinești, județul Botoșani, este abandonat de aproximativ patru decenii și riscă să dispară definitiv.

Situația imobilului a fost semnalată și de profesorul Silviu Gurlui, care a atras atenția asupra stării în care a ajuns această clădire și asupra faptului că, în lipsa unei intervenții, una dintre puținele mărturii ale vechilor curți boierești din această zonă ar putea fi pierdută.

Povestea conacului începe cu mult înainte de abandonul din ultimele decenii. Construcția este legată de o veche curte boierească din secolul al XVIII-lea, asociată cu familia Cârstea sau Cristea. Ulterior, proprietatea a ajuns în posesia lui Ioan și a Nataliei Corbu.

Cei doi nu au avut copii, iar Ioan Corbu a decis ca proprietatea să nu rămână doar o moștenire privată. La 10 noiembrie 1920, acesta a întocmit un testament prin care a stabilit ca, după moartea sa și a soției sale, conacul să devină o școală de horticultură care să le poarte numele: Școala de Horticultură „Ioan și Natalia Corbu”.

Ioan Corbu a murit în 1935, iar soția sa, Natalia, în 1938. Amândoi au fost înmormântați în cimitirul satului, în fața bisericii.

În toamna anului 1938, dorința exprimată în testament a devenit realitate. În fostul conac a început să funcționeze Școala de Horticultură „Ioan și Natalia Corbu”.

Instituția a funcționat timp de aproximativ zece ani. În 1948, reforma învățământului a dus la desființarea școlii. Inventarul acesteia a fost transferat către Școala Tehnică Agricolă din Pomârla, iar terenurile au ajuns la Gospodăria Agricolă de Stat.

Astfel, destinația pentru care fusese lăsat conacul prin testament a dispărut. După desființarea școlii, clădirea nu a fost însă abandonată imediat. În fostul conac au funcționat, în perioada următoare, o casă de nașteri și apoi dispensarul comunal.

În 1986, dispensarul s-a mutat într-o clădire din centrul comunei Cristinești. Din acel moment, conacul a rămas fără o utilizare permanentă.

Au urmat patru decenii în care imobilul a fost lăsat în voia degradării. Acoperișul s-a deteriorat, ferestrele au dispărut, tencuiala s-a desprins, iar zidăria a rămas expusă intemperiilor. În prezent, cărămida este vizibilă pe suprafețe mari, iar crăpăturile se întind de la soclu către partea superioară a construcției. Bolta beciului este, la rândul ei, deteriorată.

În imediata apropiere a ruinei au fost instalate panouri fotovoltaice, unele dintre ele aflându-se chiar sub copaci. În fața clădirii se observă și zone de teren recent săpate.

Ceea ce lipsește este însă orice element care să atragă atenția asupra valorii istorice a imobilului. Nu există o placă memorială, un gard sau un indicator care să explice trecătorului că aici s-a aflat o veche curte boierească și, ulterior, o școală de horticultură înființată în baza testamentului proprietarilor.

Una dintre problemele majore este statutul juridic al clădirii. Conacul Corbu nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice pentru comuna Cristinești.

Pe lista aferentă localității sunt incluse alte obiective de patrimoniu, între care biserica de lemn „Sfântul Nicolae” și situri arheologice, însă conacul nu beneficiază de regimul de protecție conferit unui monument istoric.

Lipsa clasării înseamnă, practic, că imobilul nu beneficiază de mecanismele specifice de protecție și finanțare destinate patrimoniului construit clasat. Salvarea unei asemenea clădiri presupune mai întâi recunoașterea și documentarea valorii sale istorice și arhitecturale, precum și parcurgerea procedurii de clasare, dacă aceasta este justificată.

Problema nu este una nouă

În anul 2014, inginerul Octav Vitcu atrăgea atenția asupra riscului ca imobilul să dispară dacă nu se intervine urgent. De atunci au trecut aproximativ 12 ani, iar imaginile de astăzi arată cât de mult s-a degradat construcția.

Cronologia conacului este, în fond, una a unor destinații succesive și a unui abandon tot mai lung:

Secolul al XVIII-lea – veche curte boierească asociată familiei Cârstea/Cristea.

Secolele XIX–XX – proprietatea ajunge la Ioan și Natalia Corbu.

10 noiembrie 1920 – Ioan Corbu întocmește testamentul prin care stabilește transformarea conacului în școală de horticultură.

1935 – moare Ioan Corbu.

1938 – moare Natalia Corbu; în toamna aceluiași an este deschisă Școala de Horticultură „Ioan și Natalia Corbu”.

1938–1948 – funcționează școala de horticultură.

1948 – școala este desființată în urma reformei învățământului; inventarul este transferat la Pomârla, iar terenurile ajung la Gospodăria Agricolă de Stat.

1948–1986 – în clădire funcționează casa de nașteri și ulterior dispensarul comunal.

1986 – dispensarul este mutat, iar conacul rămâne abandonat.

1986–2026 – aproximativ 40 de ani de degradare.

Este un contrast greu de ignorat: voința proprietarului, exprimată printr-un testament în urmă cu mai bine de un secol, a făcut ca imobilul să găzduiască timp de zece ani o școală dedicată horticulturii. După aceea, clădirea a trecut prin mai multe utilizări și, în cele din urmă, a ajuns o ruină.

Astăzi, problema nu mai este doar cine a folosit clădirea sau ce destinație ar putea avea în viitor. Problema este dacă mai poate fi salvată.

Semnalul tras de profesorul Silviu Gurlui readuce în atenție această clădire și ridică o întrebare pentru autoritățile locale și pentru instituțiile responsabile de patrimoniul cultural din județul Botoșani: poate fi evaluată oficial valoarea istorică și arhitecturală a Conacului Corbu și poate fi inițiată procedura de clasare înainte ca degradarea să devină ireversibilă?