Interviu pr. Lucian Apopei, director de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor înainte de cel mai mare pelerinaj din țară: „Cei care vin aici la Iași caută mai mult cele care țin de suflet”
ALO România: Părinte Lucian, ultimele pregătiri pentru Hramul Sfintei Cuvioase Parascheva. Cum decurg pregătirile?
Lucian Apopei: Putem spune că pregătirile pentru ediția în curs a pelerinajului de anul acesta au început chiar din prima zi după ce s-a terminat pelerinajul de anul trecut. Sunt multe lucruri de pus la punct.
De fiecare dată, după ce se termină un pelerinaj aici, fiecare dintre cei responsabili pentru ceea ce se întâmplă aici așterne ceea ce a sesizat și ceea ce poate nu a fost potrivit în zilele respective. Avem, slavă Domnului, timp îndelungat să îndreptăm toate acestea.
Da, așa este, cu câteva zile înainte de debutul pelerinajului, pe 8 octombrie, este o mare forfotă aici, în Curtea Mitropoliei.
Fiecare ne dăruim ca o albină, fiecare știe ce are de făcut, ce are de îndreptat, astfel încât pelerinii care vor veni aici, la Iași, să se bucure de o bună organizare, de o rânduială așa cum se cuvine.
Ne place să auzim de la cei care vin aici: „Da, ne-am bucurat de o bună organizare, de o primire frumoasă”. Toate acestea sunt posibile, sigur, prin osteneala colegilor, dar și cu ajutorul și sprijinul Sfintei Cuvioase Parascheva și al Bunului Dumnezeu. Căci fără acest ajutor, în zadar ne-am strădui noi să facem lucrurile așa cum ne dorim.
De altfel, mai este un aspect. Sigur că m-ați întrebat pe zona aceasta administrativă, organizatorică. Da, sunt pelerini care se uită și la astfel de aspecte, însă cred că cei care vin aici, la Iași, caută mai mult cele care țin de suflet.
Ei vin și revin aici, la Catedrala Mitropolitană din Iași, dincolo de osteneala drumului, de timpul îndelungat la rândul de închinare. Vin pentru că sufletul lor se simte acasă aici, la Catedrala Mitropolitană, se simt acasă în preajma Sfintei Cuvioase Parascheva și vin și revin pentru a-i mulțumi pentru ajutorul de care s-au bucurat de la Sfânta pe care noi o numim și pe care fiecare dintre cei care vin aici la Iași o numesc „cea mult folositoare”.
ALO România: Care ar fi prezența estimată în acest an? Știm că în ultimii ani s-au doborât recorduri aici, la Iași.
Lucian Apopei: Da, s-au doborât recorduri. Însă, ca să folosesc o expresie din sport, nu aș merge pe această idee, pentru că nu știu dacă contează numărul de credincioși care vin.
Nu avem cum au acum corporațiile, nu avem un target pentru credincioși. Ce folos dacă vin foarte mulți și este o oarecare neorânduială, iar un singur credincios își schimbă inima și își schimbă viața în fața Sfintei Cuvioase Parascheva? Cum le poți pune pe cele două în balanță?
Deci nu aș miza foarte mult pe numărul de credincioși. Sigur că noi ne așteptăm, așa cum a fost și în anii anteriori, la câteva sute de mii de credincioși, dar nu ne gândim la un astfel de număr. Căutăm să ne gândim la fiecare în parte.
Fiecare credincios care vine, vine cu problemele lui. Poate are un copil bolnav acasă sau un părinte, un soț, o rudă, un vecin. Sau poate, așa cum am spus, vine pur și simplu să-i mulțumească Sfintei Parascheva pentru binefacerile de care s-a bucurat în viață.
Astfel, fiecare om contează și nu neapărat un număr anume.
De altfel, noi aici, la Mitropolie, nici nu facem estimări și nici nu numărăm. Nu ne ocupăm cu număratul pelerinilor care vin, ci lucrul acesta intră în atribuțiile celor care se ocupă cu ordinea și cu gestionarea mulțimilor de credincioși.
Sunt organe abilitate în acest sens, cărora, evident, nu avem decât să le mulțumim pentru ajutorul pe care ni-l acordă. Știm că nu este un efort ușor să stai atâtea zile, și zi, și noapte, și pe soare, și pe ploaie.
Au fost ani când au căzut câțiva fulgi în octombrie, în timpul pelerinajului. Deci nu este ușor și se cuvine, așadar, să le mulțumim, indiferent de numărul de credincioși care vor veni aici, la Sfânta Parascheva.
ALO România: Dacă unii vin aici, la Iași, să-și găsească liniștea și să se roage la Sfânta Parascheva, alții pun la îndoială puterea Sfintei Parascheva și chiar îi condamnă pe cei care vin și se așază la coadă. Care ar fi poziția Arhiepiscopiei Iașilor vizavi de aceste comentarii?
Lucian Apopei: A veni și a te închina la Sfânta Cuvioasă Parascheva, a sta la rând ore întregi este un act de credință, un act de evlavie și un act de răbdare.
Sunt valori pe care, din păcate, mulți dintre noi le pierdem în vremurile acestea, dar tocmai din acest lucru n-ar trebui să le desconsiderăm, ci să căutăm să le valorificăm ca pe niște bunuri, ca pe niște valori de mare preț.
Ar trebui să ne dăm seama cât de săraci suntem, cât de vulnerabili suntem atunci când nu avem răbdare în situația unei încercări, atunci când nu avem credința că putem reuși în viață.
Iată că acești pelerini vin la Iași și ne oferă această lecție de răbdare și credință. Ori a-i acuza pentru aceasta, a-i desconsidera sau a vorbi urât, așa cum se mai întâmplă și vedem și noi cu tristețe acest lucru, rețelele de socializare nu fac decât să pună o pată neagră sau o umbră nu pe cei care își manifestă răbdarea și credința într-un mod atât de frumos, ci, efectiv, pe aceia care aruncă aceste cuvinte nepotrivite.
Atunci când ai în fața ta o persoană care își manifestă credința în Bunul Dumnezeu, care vine și îi mulțumește Sfintei Cuvioase Parascheva pentru că, undeva acasă, copilul ei s-a făcut sănătos ca urmare a rugăciunilor închinate Sfintei Parascheva, cum poți tu, din spatele unei tastaturi, să desconsideri un astfel de lucru care s-a petrecut în viața persoanei respective?
De aceea, cred că doar neștiința sau, mă rog, aș îndrăzni să mă duc și spre reaua-credință, la îndemnul vrăjmașului, îi îndeamnă pe aceștia să vorbească sau să scrie așa cum o fac uneori pe rețelele de socializare.
De aceea, sfatul pe care pot să-l ofer de aici este să vină și să vadă.
Cum este și îndemnul scripturistic: „Vino și vezi!”. Vino și stai puțin la rând, vino și stai puțin de vorbă cu pelerinii care petrec atât de mult timp la rândul de închinare și vino și vezi că acolo este viața adevărată.
Sunt oameni care vin și își pun viața lor, necazurile, lucrurile cele mai profunde din viața lor și le aștern în fața Cuvioasei. Or, așa ceva nu poți desconsidera sau despre care să vorbești de rău.
ALO România: În ultimii ani au fost multe exemple în care s-au scos în evidență minunile făcute în timpul pelerinajului la Sfânta Parascheva. Au fost exemple care v-au rămas în minte și le-ați putea povesti publicului nostru?
Lucian Apopei: Da, într-adevăr, sunt foarte multe astfel de exemple, de minuni pe care Sfânta Parascheva și Bunul Dumnezeu le-au săvârșit în viața credincioșilor.
Însă, înainte de a enumera câteva dintre ele care mie mi-au rămas în minte și care m-au impresionat, aș spune că un bun creștin n-ar trebui să aibă nevoie de minuni pentru a crede în Bunul Dumnezeu.
Spun deseori că a căuta minunile, a fi într-o permanentă căutare după minuni denotă și o credință puțin slăbită. Crezi sau ai nevoie de certitudini? Ai nevoie să vezi cu ochii tăi?
Sigur că Bunul Dumnezeu ne cheamă să vedem cu ochii noștri, să cercetăm, să citim, să ne documentăm. „Crede și nu cerceta” nu este o vorbă din Biserică, nu este niciun cuvânt din Scriptură, ci, dimpotrivă, Bunul Dumnezeu ne îndeamnă să citim, să căutăm.
„Citiți Scripturile, cercetați Scripturile, întrebați-i pe mai-marii voștri și aceștia vă vor întări în credință.”
Părinții de aici, de la Catedrala Mitropolitană, fiind deseori întrebați despre minunile pe care Sfânta Cuvioasă Parascheva le-a săvârșit, au avut o idee, la un moment dat, cred că prin anul 2010 sau în preajma lui 2010, și au montat în Catedrală o urnă, o cutie pe care au lipit un afiș pe care au scris: „Dacă vreodată Sfânta Cuvioasă Parascheva ți-a făcut un bine în viață, las aici un bilețel cu mărturia ta”.
Dorința părinților a fost de a culege astfel de mărturii într-o carte cu minunile Sfintei Cuvioase Parascheva.
Atât de multe au fost aceste mărturii încât nu o singură carte a fost redactată, ci trei cărți, publicate, de altfel, la Editura Doxologia, cu titlul „Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva”.
Și pentru cei care nu cred, pentru cei care se îndoiesc, pentru cei care sunt slabi în credință, pentru cei care vor să cerceteze, aceste cărți se găsesc și conțin aceste mărturii cu nume și prenume și cu alte detalii. Unii le-au transmis și anonim, nu au vrut neapărat să-și dezvăluie identitatea, însă ele sunt prezentate.
Sigur că, printre ele, cele mai multe sunt vindecări de care s-au bucurat.
Mi-aduc aminte că cineva, într-adevăr, mi-a povestit un caz cu un copilaș aflat într-o stare despre care medicii îi spuneau că mai este o problemă doar de câteva ore până să plece la Domnul.
A venit aici, la Sfânta Cuvioasă Parascheva, s-a rugat, a luat o bucățică de vată pe care a trecut-o pe la Sfânta, s-a dus la copilaș și l-a miruit, iar când a venit medicul să constate eventual decesul copilului sau să vadă dacă mai trăiește, copilul își revenise într-un mod neașteptat, într-un mod miraculos.
Ei, despre astfel de lucruri spun credincioșii că li s-au întâmplat în viață. Și atunci pune o astfel de situație într-o balanță sau într-o umbră negativă, judecând de ce vin credincioșii și se închină Sfintei Cuvioase Parascheva?
Iată, pentru astfel de situații sau pentru unele care, sigur, pot stârni și umorul situației, dar problema fiecăruia este cea mai mare, nu pentru că e a lui.
Mi-aduc aminte de cineva care, pe drum spre Iași, plecând de undeva din vestul țării, nu mai țin minte, cred că de la Timișoara, cu trenul, și-a pierdut verigheta, tot jucându-se cu ea pe mână.
A pierdut-o, n-a mai găsit-o și a venit la Cuvioasa. Și, sigur că, printre rugăciunile pe care le-a înaintat, a fost și aceasta: să-și găsească verigheta.
Era un lucru de care, sigur, se atașase, ca fiecare dintre noi, cei care suntem căsătoriți.
Și când a ajuns acasă, verigheta era în mijlocul camerei, pe covor. Sigur că nu avea cum să-și explice lucrul acesta și a pus situația pe seama rugăciunilor pe care le-a înaintat Sfintei Cuvioase Parascheva.
Un lucru, iată, inexplicabil, care s-a întâmplat în viața credincioșilor. Și multe, multe astfel de situații pentru care, da, credincioșii vin și revin de fiecare dată aici, la Iași, la Catedrală.
ALO România: La această ediție a Hramului Sfintei Parascheva vor fi aduse moaștele Sfântului Paisie…
Lucian Apopei: Într-adevăr, da. Un sfânt contemporan, un sfânt pe care mulți dintre noi l-au cunoscut încă de când era în viață, încă dinainte de a pleca la Domnul, în anul 1990.
Chiar îmi aduc aminte, vorbeam zilele trecute cu cineva care a fost la Sfântul Paisie, i-a citit o rugăciune, i-a ascultat un sfat, i-a cerut un sfat Sfântului Paisie și îmi povestea că, în momentul în care a intrat în chilia părintelui, parcă a fost cuprinsă de un halou de sfințenie, parcă a intrat într-o altă lume.
Îmi povestea că, din momentul în care a ieșit din chilia părintelui, parcă nu mai simțea Pământul sub picioare și parcă îi era frică să mai clipească, ca să nu uite imaginea pe care o avea în față cu părintele blând și smerit și sfânt, așa cum i-a fost viața.
Sigur, este un fel de a spune. Evident că persoana care mi-a povestit acest lucru își aducea aminte de acel moment, deși s-a petrecut, iată, cu un sfert de veac în urmă. Își aducea aminte de acel moment ca și cum ar fi fost ieri, deși pentru ziua de ieri nu-și mai aduce aminte ce mâncase acasă.
Dar ce vreau să subliniez este sfințenia pe care Sfântul Paisie o manifesta în viață, motiv pentru care, de altfel, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
A fost prieten, spunea cineva foarte frumos, cu Dumnezeu mai mult decât cu oricine pe lumea aceasta.
A provenit dintr-o familie credincioasă, mama foarte credincioasă, care l-a ținut aproape de Biserică, aproape de Bunul Dumnezeu.
El a învățat foarte bine la școală. Apropo, copilași, să învățați bine la școală! Educația ajută foarte mult.
A fost mereu premiant, iar cărțile pe care le-a primit, el fiind primul din clasă, în satul său, acolo unde s-a născut, în Stroiești, județul Botoșani, au fost cărți religioase.
A primit mai întâi, în clasa I, un Ceaslov, la sfârșit de an, apoi o Psaltire, iar în clasa a III-a, Viețile Sfinților.
Pe acestea le-a parcurs din scoarță în scoarță, astfel încât, încă de tânăr, el a simțit nevoia, după ce a efectuat stagiul militar obligatoriu și după ce a luptat și în Primul Război Mondial, să se retragă la mănăstire, la vârsta de doar 24 de ani, acolo unde a rămas până la sfârșitul vieții.
Sigur că primul pas l-a făcut aproape, în Schitul Cozancea, în județul Botoșani, acolo unde, iubind viața sihăstrească, viața pustnicească, și-a făcut, la un moment dat, o chilie într-o poieniță, pentru a fi doar el singur cu Bunul Dumnezeu.
Au fost foarte mulți ucenici care l-au căutat, el fiind cunoscut și remarcându-se prin blândețea sa și prin sfaturile bune pe care le dădea. Unul dintre apropiații săi fiind și Cleopa, viitorul Sfânt Cuvios Cleopa de la Sihăstria, împreună cu care, sigur, își va împleti ulterior întreaga viață monahicească.
Se retrage la Mănăstirea Sihăstria, acolo unde devine și duhovnicul întregii obști și al miilor și miilor de credincioși care îl căutau. Spunea cineva că era duhovnicul României, atât de căutat era Părintele Paisie.
A încercat și de acolo să găsească mai multă liniște. S-a retras la Schitul Sihla, aproape de Peștera Sfintei Cuvioase Parascheva, unde a viețuit 12 ani, pentru ca în anul 1985 să revină la Sihăstria, de unde, în anul 1990, a plecat la Domnul.
El s-a remarcat, așa cum am spus, prin viața sa sfântă, prin blândețea cu care îi primea pe fiecare dintre cei care veneau și cereau un sfat.
Nu puține sunt mărturiile care spun că Părintele Paisie le spunea problema și le oferea și soluția încă dinainte ca persoana care trecea pragul să deschidă gura și să-i spună ce probleme are.
Ba chiar persoana despre care v-am spus că a fost la Părintele Paisie, chiar ea a trăit o minune. Ea a fost cu cineva care fuma.
Și s-a simțit atât de nepotrivit să meargă în chilia Părintelui, știindu-se fumător și păcătos, încât a rămas afară, la o distanță destul de mare de chilie.
Zicea: „Mergeți voi, eu rămân aici afară. Eu sunt fumător, parcă nu e potrivit să merg la Părintele Paisie”.
Când au intrat în chilie persoanele respective, primul lucru pe care l-a spus Părintele a fost: „Ați mai venit cu cineva? Dacă da, aduceți-l și pe el încoace”.
Fără ca Părintele să fi văzut sau să-i fi spus cineva. Părintele era deja la pat, era bolnav și nu putea fi suspectat că a văzut sau că i-a spus cineva.
A simțit că, într-adevăr, mai este un om afară și, la rugămințile celor care au revenit după el, a venit și Părintele și l-a binecuvântat și pe el, moment care, sigur, i-a schimbat viața acelei persoane.
Deci, da, m-ați întrebat și de minuni, și de Sfântul Paisie. Ele se împletesc atât de frumos în credința în Bunul Dumnezeu.
ALO România: Un mesaj pentru credincioșii care vin în acest an la Sfânta Parascheva.
Lucian Apopei: Îi așteptăm pe toți aici cu drag, la Sfânta Parascheva. Să vină ca într-o mare îmbrățișare în jurul Catedralei Mitropolitane și să caute să facă acest lucru nu pentru că așa este tradiția, pentru că este și nădăjduim să fie frumos aici, la Mitropolie, ci din dorința sinceră de a-și schimba viața și de a deveni mai buni, pentru că astfel au făcut și Sfinții cărora noi ne închinăm.
Ce s-a întâmplat în viața Sfintei Cuvioase Parascheva de a ajuns ea să fie o Sfântă, de a ajuns ea să fie atât de iubită?
Un singur cuvânt pe care l-a auzit de la părintele, la biserică, i-a schimbat viața și, din momentul acela, Bunul Dumnezeu nu a mai lipsit din mintea și din inima ei.
Astfel încât un asemenea demers, un pelerinaj, un drum la Sfânta Parascheva să fie, într-adevăr, interiorizat, să fie, într-adevăr, așternut în suflet și în inimă, pentru ca, în felul acesta, să ne dăruim, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fim mai buni.
Pentru știri actualizate în timp real, urmăriți pagina noastră de Facebook
